Tuesday, October 27, 2009

Adora (prima apariţie)

Adora este creaţia mea. Am inventat numele ăsta prin 2000-2001, cînd scriam Iubitafizica, al cărei prim poem se numeşte chiar aşa: Adora. Pe atunci nu foloseam Google, nici nu ştiu dacă, acum aproape zece ani, viaţa noastră avea motor de căutare. Un lucru e sigur: Adora îmi aparţine. Cu sau fără ghilimele. Nu este preluat/ă de nicăieri*. Ea este a mea, în curînd şi în carne şi oase.


(Mangalia, 24 octombrie)


ADORA (din Iubitafizica)

Mîinile mele au albit de atîta aşteptare şi din buricele degetelor a început să îmi curgă lapte. Ieri-noapte m-am visat statuie de argint într-un parc nesfîrşit din Bucureşti, plin de lume şi de măşti îngrozitoare. Îndrăgostiţii, nu ştiu cum se făcea, clonau săruturi ajunse pe buza prăpastiei, îşi fecundau sentimentele cu mişcări tandre, îşi jurau credinţă unul altuia ca nişte Dumnezei mici şi naivi. Eu stăteam nemişcată şi îi priveam nedumerită, cînd se apropiau de mine trebuia să îmi ţin respiraţia undeva deoparte pentru ca ei să nu îşi dea seama. E îngrozitor să fii statuie, condamnată la singurătate lucie, la voyeurism şi la multe alte comportamente onirice aberante.

Mîinile mele au albit de atîta aşteptare, însă amprentele mele îţi recompun chipul în crochiuri grăbite, este suficient să îmi privesc nebunele linii chiromanţioase pentru a te descoperi şi a te recunoaşte. Aşteptarea modelează identităţi, amprentele mele îţi litografiază chipul în sepia, îţi fac portretul în roşu şi negru, ce noroc să ai amprente cu talent la desen, ce binecuvîntare să am chipul tău imprimat pe toate degetele, să îmi privesc palmele şi să te văd cum mă priveşti deodată cu toţi ochii tăi nenumăraţi. Însă mîinile mele – tu ştii prea bine – au albit de atîta aşteptare.

(* În cronica din România literară la care m-am referit în post-ul de mai jos, recenzelul zice, la un moment dat, despre volumul Adora, următoarea tîmpenie: „Chiar şi titlul preia o sugestie din Dilecta lui Octavian Soviany“. Pardon?! În 2002, cînd am publicat Iubitafizica, mi-ar fi fost foarte dificil să citesc o carte a lui Soviany apărută în 2006. Măcar pentru chestia asta, recenzorul României literare îmi datorează scuze.)

14 comments:

miasmatik said...

numa asteapta-le, ca or sa vina::))
tot fugind a veni cu scuze!

Iulian Tănase said...

:))
Ei, sigur, ar fi şi culmea să vină. Am ziş şi eu, aşa, să mă aflu în treabă. Ştiu foarte bine în ce ţară mă aflu, încă.

mos_groparu said...

dintr-un cuplu de furci caudine nici macar anticii n-au stiut sa-si lego_cizeleze un streang care sa le spanzure demn dezinspiratia si venele. cu atat mai putin ieri sau pe nr. 40 din noua a zecea. si to(cio)t(l)usi printre_randurizand un astfel de epigon folosind aceeasi bulgari de pamant pe post (redactor presupun) de aţă dentara se apropie de imaginea unui pustnic demolînd gastric o shaormă porno.

Iulian Tănase said...

Mos Groparu, ne poţi face, te rog, o traducere a ceea ce ai zis în scris? Să fie cu propoziţii şi cuvinte simple, hai că poţi. Ştiu eu că poţi.

mos_groparu said...

analiza pe pretext: ma gandeam ca cei trecuti î.e.n. pe sub furcile caudine (infrangere, batjocoreala) n-au fost in stare, antum, sa-si recunoasca pielea (a.k.a din şepticul: bătaie la cur) printr-un decent manifest sinucigas (la propriu). tot aşe, aroganţa tînărului nedefrişat din romania literara nr. patruzeci datată 09.10 nu va fi sinucisa cu SCUZE desi nu doar printre randurile adorei ci si negru pe albul ultimelor doua postari o baga in pamant. eu speram nu de rusine ci in scopuri gastrice: mi-l imaginez la fel de atroce rontaindu-si cel putin informatiile gresite (sau dezinformatiile corecte) precum un pustnic de mai sus. as putea continua dar tot la 115 commenturi si shaorma porno ajung(em). :)

giapapadia said...

Cum zicea Woody Allen, exista un loc special in iad doar pentru criticii literari.:))

gia said...

o my god, inca o giaaaaa
papadiaaaa

pai pe alte bloguri nici macar una si aici doua? heraclit e de vina, sigur sigur!

pushthebutton said...

Iulian, acum serios, eu niciodată nu am înţeles de ce nu vorbesc despre poezie poeţii, despre pictură pictorii, despre fotografie fotografii etc. Din cauza ipocriziei de salon auzi "eu nu discut opera colegului meu X". Ce tâmpenie! Cine simte mai bine poezia dacă nu poetul? Când vorbesc despre o fotografie, îmi sare lumea-n cap "da, lasă că eşti tu mare fotograf!". Şi ce, asta înseamnă că trebuie să tac? Să-i lăsăm pe recenzei să vorbească? Să ne spună cine trebuie să trăiască şi cine nu?

Iulian Tănase said...

Foarte corect.
Revin, că am nişte treabă momentan.

Iulian Tănase said...

E timpul să ne distrăm.

Urmuz said...

Am luat azi România literară, nu am găsit scuzele. Poate totuşi ne distrăm.

Iulian Tănase said...

Scuzele vor apărea în numărul de săptămîna viitoare.

Anonymous said...

Eu stiam ca Smashing Pumpkins au o piesa si un album care se numesc Ava Adore, de prin 1998. Se pune?

Iulian Tănase said...

Păi, şi DEX-ul are un verb care se numeşte „a adora“.