Friday, October 16, 2009

Ţigările erau fluierele la care cîntau bucătarii chinezi

Într-o zi de marţi, într-un tren care alerga între Berlin şi Köln, mi-am amintit de nişte bucătari chinezi care, cu un an în urmă, îmi acompaniau dimineţile pe un trotuar din Hong Kong. Ceea ce urmează este schiţa unui poem absent:

Acest poem ar fi trebuit să fie despre
nişte bucătari chinezi din Hong Kong
mi-ar fi plăcut să scriu un poem despre ei
i-am văzut cu ochii mei de mai multe ori
stăteau întinşi pe caldarîm
visau cu ţigările în gură
visau cu gurile pline de cuvinte pe care
şi le aruncau unii altora
ca pe nişte mingi de ping pong invizibile
îi vedeam în fiecare dimineaţă
pe acelaşi trotuar pe care mă instalam
cu o cană de cafea într-o mînă şi ţigara în cealaltă
îmi plăcea vecinătatea aceea sonoră
zumzetul mingilor de ping pong care
le ţîşneau din gură
păreau obosiţi
aveau ochii storşi de priviri
păreau că nu se privesc ci doar îşi vorbesc
într-un zumzet continuu
de parcă şi-ar fi vorbit unii altora în somn
îşi vorbeau de parcă gurile le-ar fi ţinut loc
de ochi şi urechi

despre ei aş fi vrut să scriu un poem
am şi început într-o zi să scriu unul
despre cum vorbeau şi fumau bucătarii ăia
despre cum trăgeau din ţigări aşa cum
o trompetă trage dintr-un trompetist
(şi tu te uiţi cum trompeta îşi înghite trompetistul)

odată poate am să scriu despre ei
despre somnambulii ăia costumaţi în bucătari
căci despre ei ar fi trebuit să fie poemul ăsta

13 comments:

Ana said...

eu zic ca in timp ce sedeai tu acolo, bucatarii chinezi scriau un poem din mingi de ping pong despre barbatul care sta pe un trotuar din Hong Kong cu cafeaua in mana si tigara in gura. asa cum era si firesc.

Iulian Tănase said...

Tot ce e posibil, vorba axolotului.

Cafea Cu Lapte said...

care axolot, al lui cortazar? :)

Iulian Tănase said...

Că doar nu axolotul lui Mihail Sadoveanu :)

543 said...

tiam citit Adora pe gratis de la libraria universitatii, intrand sa ma adapostesc de ploaie. ma ierti?

Iulian Tănase said...

Te iert, fiule!

pushthebutton said...

Domnule, până şi ping pongul?

Anonymous said...

as ce bucurie , e-ntr-o poezie , pe o melodie , care-o canti cu drag .ma incanta nespus genul acesta de amintiri despre posibilitatea ca romanul sa se fi nascut poet . insa poezia fara imagine nu are consistenta . first of all, azi e abia luni si intrucat nu sunt foarte constient de fusul orar al hong kong-ului ma intreb , cu suspiciune in inima, daca cei trei bucatari mai fac contact cu trotuarul.sunt ingrijorat de faptul ca nu-i intereseaza de fel ca isi distrug sanatatea , iti dai seama asfaltul rece? si tigari? e adevarat starea de reverie le permite sa faca abstractie de ipohondria mea , dar totusi nu sunt si ei oameni? ceea ce ma bucura cu adevarat e ca nu bate vantul , altefl comunicare lor ar fi fost de prisos , mingile de ping-pong ar fi fost purtate nauc de vant , s-ar fi pierdut tot rostul sederii lor acolo, comunicarea ar fi devenit greoaie , poate ar fi incercat sa foloseasca in loc de mingile acelea niste fluturasi de badminton , dar efortul nu ar fi adus nimic bun in sine , iar prietenia lor efemera s-ar risipi precum fumul tigarilor din care trageau cu ste . pe de alta parte ce om gateste in somn , si oare e buna mancarea lui

Anonymous said...

Cine iti citeste poeziile ?

Iulian Tănase said...

Nu ştiu, dar o să mă interesez şi îţi zic, dacă e.

Anonymous said...

Imi cer scuze, intrebarea nu se voia a fi batjocoritoare sau de orice alta natura. Pur si simplu am redus intreabarea la statusul ei initial, fara subtilitaturi.Cine iti citeste poeziile ?

543 said...

manea slutu si uratu,
manea grosu si-artagosu

mariusaldea said...

www.mariusaldea.wordpress.com