Monday, October 26, 2009

Un critic mic se juca în nisip cu o recenzie de plastic

Nu urmăresc revistele literare de pe la noi. De ani de zile nu* le mai citesc fiindcă pur şi simplu nu mă interesează. Însă nici nu mă dă indiferenţa afară din casă cînd văd (în numărul 40 din România literară) o cronică ineptă, rău-voitoare de la un capăt la altul, a unui ins cu gîndirea peltică, un critic literar care a învăţat la cursul despre Şcoala Ardeleană că suprarealiştii (ăia adevăraţi, nu ăştia de acum!) incendiau bibliotecile, dar şi că – fie-le ţărîna uşoară! – „cadavres exquis“ se traduce în româneşte prin „cadavre desăvîrşite“.

N-aş fi citit prostia asta de recenzie dacă azi nu m-aş fi văzut la redacţie cu Dan Stanciu, care mi-a zis două vorbe despre ea.
Auzi, cică Adora este sub aşteptările lui! Aşa, şi? Foarte bine că e sub aşteptările unuia care scrie foiletoane encomiastice la adresa şefului Nicolae Manolescu. Foarte bine că nu i-au plăcut nici Adora, nici Dimensiunea „Umbrella“. De ce să-i placă? Păi, ce-a făcut băiatul ăsta în viaţa lui extra-şcolară ca să-i placă aceste cărţi? (Dă de înţeles că i-a plăcut Iubitafizica, şi treaba lui. Mie mi se fîlfîie sincer că i-a plăcut, ba chiar mă inconfortează lucrul ăsta.)

Băieţi, scrieţi despre Manolescu, că e mai sigur! Nu intraţi în cimitire necunoscute, că poate daţi, naibii, nas în nas cu vreun cadavru din ăsta desăvîrşit sau cum i-or mai fi zicînd lui vecinii de palier.

* Dilemateca este singura revistă pe care o mai citesc.

19 comments:

Urmuz said...

"Se ştie doar, publicul lor e mai inteligent decât al celorlalţi. Aş adăuga însă: nu şi mai sensibil, nu şi mai cultivat, nu şi mai înzestrat. Căci, totuşi, despre literatură vorbim aici! "

Aşadar, inteligenţa nu înseamnă sensibilitate, spirit cultivat, nici măcar înzestrare.

Parcă ar fi brand manager la Academia Caţavencu, ăla care a hotărît să îţi scoată blogul din Academia Caţavencu.
Despre chestia aceasta, Iulian, a vorbit şi un filozof de bodegă, pe numele lui Ţuţea: despre a nu confunda inteligenţa cu şiretenia (proprie animalelor). Mi se pare că face aceeaşi confuzie.

Domnul critic n'a intrat pe blogurile (încă) admiratorilor AC: emoţie, sensibilitate, verb tare, inteligenţă.
O fi făcut nişte cercetări de marketing în privinţa tuturor (ne)înzestrărilor pomenite?

Iulian Tănase said...

Va veni o vreme cînd mulţi îşi vor înghiţi limbile cu care se spală pe mîini.

bubu said...

manolescu e cel mai mare critic de pe planeta. adica gras:) sau ceva de genu.

vroiam sa zic altceva.
herta muller a absolvit liceul pe care si eu il termin in mai putin de un an. ce mi se pare dubios este ca nimeni in scoala nu vorbea despre ea , niciun profesor nimeni. apoi dupa Nobelpreis toata lumea o cunoaste pe Frau Muller si asa mai departe.
profesorii se lauda ca niste tampiti unii la altii ca au cunoscut-o sau ca au fost in acelasi an la scoala sau facultate.
si mi se pare ca Der Spiegel spune ca la fostul liceu al doamnei Muller dansa este total necunoscuta.
mie mi se pare destul de dubios.

Iulian Tănase said...

Bubu, păi aşa sînt şi cei mai mulţi dintre criticii literari: nişte profesoraşi, care însă semnează cu mîna ceea ce debitează cu gura.

alexandra j said...

:-)

Urmuz said...

Bubu,

te rog să ne povesteşti cîteva năzbătii pe care le'ai făcut cu Herthy în pauze. Ceva porno, te rog?

miasmatik said...

cel mai "impresionant" moment e cel care , vorba romanului, "te calca in cap" :
"Dacă unul din imperativele suprarealismului originar era arderea din temelii a bibliotecilor, una din culpele celui de azi constă în potolirea grăbită a incendiului de odinioară. Nu întâmplător, printre protagoniştii Adorei, se numără un pompier. Ştie subconştientul ce ştie:

"Era un pompier mistic cel puţin aşa se spune/ el nu lupta cu flăcările el vorbea cu ele/ el nu stingea incendiile el le îmblânzea/ focul era prietenul lui din copilărie/ crescuseră împreună în penumbrele aceleiaşi fierării/ nu el nu stingea focul niciodată nu îl stingea/ era un pompier cumsecade/ avea o casă frumoasă un câine galben"

vorba aia, cind delitantismul vrea sa intilneasca ceva, imanent devine mitocanie.

Iulian Tănase said...

Păi, da, „potolirea grăbită a incendiului de odinioară“ n-are nici o acoperire în poemul meu, unde se zice clar că pompierul ăsta nu stingea incendiile.

Oricum, inventarea unor incendieri de biblioteci (chiar şi la figurat; la propriu nu se pune problema) doar pentru a ajunge la poemul cu pompierul şi de a face din incendiu bici – sînt adevărate probe de foc pentru intelect. E clar că băiatului trebuia să îi iasă demonstraţia pe care şi-a propus-o de la bun început, numai că, jonglînd cu atîtea limbi de foc, s-a cam ars.

Urmuz said...

Iulian,

dă'o'n aia, ce dracu pomblier e ăla care nu dă cu stingerea'n incendii pînă le crapă coapsele? Pă bune, tu ar trebui să fii trimis la canalul Bucureşti-Amsterdam, să stingi la incendii pînă să'ţi sară ochii din cap.

alexandra j said...

am recitit textul ala si tot cu zambetul [tamp] pe buze sunt. inca nu stiu ce sa aleg: 'Verbiajul lăsat în legea lui nu-i întotdeauna prilej de dicteu automat' sau 'Toate acestea, aş zice, gătite la focul mic, minuscul în fond, care-a mai rămas din suflul suprarealismului autentic'. vorba ta, bine ca nu te place!

Gia said...

Ma intereseaza ce zice Heraclit despre toata treaba asta cu nenea din ladita de nisip.Se stie ca pisicile sint animale curate si nu fac in orice conditii.

Iulian Tănase said...

Urmuzz, faptul că pompierul meu nu stinge incendiile este un atac împotriva analiticităţii kantiene. Probabil că pompierul ăsta l-a citit pe Quine :D.

Alexandra, sper că ai prins şi ideea că Locul Tare s-ar înmuiat :).

Gia, e clar ce-ar zice motanul Heraclit, însă şi mai clar este ce-ar fi zis „incendiatorul Heraclit“, cu focul care conţine germenele ordinii universale şi aşa mai departe.

calliope said...

Ahooooo ,ahoooooo,un zimbet de pace se poate? Poezia nu face trafic,nici AUDIenta as risca sa zic si zic,ce naiba sa caute poezia pe sosea? Poezia zboara pe sus,prin eter(n), ca d-aia are aripi (de vultur) si nu de cauciuc! E foarte bine ca nu tot ce zboara se maninca,nu au toti gura la nivelul inimii!!!

Bianca said...

:)E totusi bine ca nu s-a lasat si cu Tom_Jerry!(ca-n vremea altor pareri "avizate")

alexandra j said...

iulian, am prins-o, cum altfel! marturisesc ca am mai citit cateva. domnul acesta are, totusi, o mare problema cu scriitura lui :-)

Samuel Mammel said...

Domnul Costel stia un singur banc: bancul cu tunul. Si il spunea cu patos cu orice prilej, plin de satisfactie. Numai ca intr-o zi a nimerit la o intrunire unde nu cunostea pe nimeni. Si, dupa ce s-a plimbat singur printre oameni cit s-a plimbat, a tipat din rarunchi: Buuuum! de si-au stins brusc toti tigarile, au inchis ferestrele si s-au uitat la el cu sufletul suspendat spre purgatoriu. Si atunci, Domnul Costel, zimbind sigur de sine, a zis: "Apropo de tun, sa va zic un banc."

Iulian Tănase said...

:))

bubu said...

urmuzz pot doar ceva semi porno daca vrei.:))

Anonymous said...

Wonders are many,and nothing is more wonderful then man.
[url=http://burberry-sale-outlet.weebly.com/]burberry outlet[/url] burberry-sale-outlet.weebly.com
[url=http://www.bootschristmas.info/]ugg boots sale[/url] www.bootschristmas.info
[url=http://spyder-jackets-outlet.blogspot.com/]spyder jackets[/url] spyder-jackets-outlet.blogspot.com
Play while you play;
replica gucci bags replica-guccibags.weebly.com
mens suits mens-suits-outlet.blogspot.com