Thursday, December 3, 2009

Prima mea dezamăgire în dragoste

Astăzi, la ora 18,00, la Absintheria Sixtină, Editura ART lansează Prima mea dezămăgire în dragoste (al treilea volum din seria Prima dată). Voi vorbi şi eu despre aceste dezamăgiri care ne doare, alături de Antoaneta Ralian, Luminiţa Marcu, Laura Albulescu şi Johnny Răducanu.



Ofer un exemplar din cartea asta celei mai frumoase relatări, aici, pe blog, despre prima dezamăgire în dragoste.

20 comments:

mos_groparu said...

(scuzati snobismul si dimensiunile cu care n-am acoperit gaura cheii)

Sunt un colb

Ea:
Tipa de care vorbesc nu auzise, daca iti vine sa crezi, niciodata de patul lui procust si dimineata era cam cat nimeni de inalta, noaptea, dupa ce faceam dragoste de obicei din maci si spinari de buburuze nu ma depasea in lungime si daca adormeam caus ziceai ca suntem o banana. Stii ca pustimea din ziua de azi de rate mandarine se intreaba mitologic de ce o astfel de banana e curba. In fine, mi-a placut ca era o fire mai rebela si-si impletea singura sanii: pere din acelea atat de zemoase incat ti se topesc in palma sau cate 2 bulgari de zapada atat de fiorosi in tacerea lor de nu-mi imaginam vreodata ca o sa avem un copil. Mi-am amintit ca avea un par superb, purtat mereu in versuri cam pana unde ar fi aripile unui inger azi si stiu ca intr-o seara iesind de sub nor avea fiecare fir zburlit, era o coafura virgil mazilescu si m-am ratacit atunci de tot, tot intomnind-o pana sa adoarma. Nu dormea aproape niciodata, era un ecler si de fiecare data cand imi faceam din ciocolata un pian torcea ca motanul. O femeie care in loc de buric avea mitul pesterii lui platon si un pic mai sus de fese doua grimase atat de luvru cum numai oamenii faceau in obraji pe la inceputul istoriei lor.

NOI:
..stiu ca la un moment dat s-a urcat peste mine ca si cum ai presara lut pe un sicru inca fierbinte, m-a luat de inima si m-a implorat din cearcane (vedeam pentru prima data): Hai sa (ne)murim impreuna… stiu un cimitir mandarin care o sa-ti placa, o sa ne jucam tot timpul de-a moartea si de-a tata…

Pentru ca n-am stiut ce sa tac :

ne-am despartit cu vreo doua, trei dezamagiri inainte si de atunci din fiecare femee-maree imi fac cate un loc de veci de joaca.

eu:
Traiesc de mai bine de o suta treizeci si unu de ani intr-o fantoma fara aerisire si cu buda in curte.
La refluxul urmator voi cumpara un apartament cu doua camere si loc de parcare intr-un castel de nisip.

:)

monica said...

Eu la 13 ani m-am indragostit de Hemingway .Pina in ziua de azi nu-mi pot explica de ce. Nu-mi placeau deloc vinatorii , pescuitul nu-mi spunea nimic; poate fiindca a impartit gin indoit cu martini soldatilor?Sau pentru ca supravietuise atitor rani la picior?Sau fiindca a dezertat de pe frontul italian pentru o femeie?
Sau fiindca se impotrivea familia ? Taica-meu striga dupa mine prin casa : nu inteleg ce-ti place tie la comunistu' asta , prieten cu Castro si unde mai pui ca-i si sinucigas .Raspunsul meu era : il iubesc asa de tare, ca m-as marita si miine cu el(adevaru-i ca fraza asta m-a marcat pe viata , pina si azi cind admir pe cineva , is gata sa-l iau de barbat , indiferent de sex si virsta) . Bunica-mea era mai ingaduitoare, nu intelegea de ce e taica-meu nemultumit cind un iubit mort era de fapt de preferat unui timpit viu.
Marea dezamagire a venit cind am priceput ca tipul il birfea atit de urit pe Scott Fitzgerald(in Sarbatoare de neuitat) , cu care incepeam sa flirtez.Inca ma gindesc la el uneori pe 3 iulie , dar mai mult ca la un caz clinic .Am mai crescut intre timp.Asa ca la 20 de ani cind m-a parasit de adevaratelea primul meu iubit , aveam o multime de citate consolatoare la indemina.

melania said...

ne jucam de-a dinozaurii. de-a regele mihai si de-a iliescu. iti dai seama cat de mici eram. cand a ramas usa de la clasa inchisa, am impletit fulare si am coborat eu pana jos. el, a ramas sus. de atunci, tot acolo e.

Anonymous said...

Salut www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.

Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj

Anonymous said...

cand am descoperit ca nu exista dragoste adevarata

Anonymous said...

Ma intreb si eu, oare ce meserii aveti, lucrati ceva, undeva? Ca timp aveti cu tona!

monica said...

Io am primit o mostenire de la unchiul Ionel , care dupa ce-a fugit la Turda c-o artista , a fugit in Argentina .Despre mos_groparu stiu sigur ca are actiuni la Societatea Anonima Crucea Sudului si la vagoanele Pullman , iar Iulian are o mina de diamante in Africa de Sud.Deci, cum vezi, mosteniri, pensii viagere, dividente si proprietati .Si nici nu ne uitam la televizor decit la regatte si meciuri de box.

mos_groparu said...

noi am crescut dincolo. dincolosuntemmaiaproapedenoiinsine, o localitate semi-virtuala la vreo trei-patru tone de faurei. fiind mai aproape de noi insine muncim la patru maini cum ar veni. deci si timpul liber e kilometric.

Anonymous said...

Cand am primit(la...cina)primul "te iubesc".Eram dezamagita in dragoste...de dragoste,de mine(nu l-am digerat,scuipandu-l cu puroi).

Urmuz said...

Nu am meserie
Nu lucrez nicaieri
Munca e o dimineata minunata

Anonymous said...

Undeva în decembrie mi-am luat inima în dinţi. M-am dus şi mi-am cumpărat bilet. În marţea următoare, personalul ei a ajuns şi-n gara mea, ca să zic aşa. M-am urcat, m-am aşezat aiurea undeva şi-am început să mă uit după ea, aşteptându-o fără să fiu convins că-i voi putea vorbi. Trenul a pornit, iar după vreo jumătate de oră de transpirat a apărut şi ea. S-a dus şi i-a verificat pe cei din faţa mea în timp ce eu simţeam că mi se arată duhul sfânt. În scurt timp a ajuns şi la mine, mi-a dat bună ziua şi mi-a cerut biletul. Eu m-am ridicat în picioare, zâmbind şi făcând glume proaste despre cât de mult am aşteptat-o şi cât m-a chinuit ţinându-mă la rând. În tot acest timp mă scotoceam prin buzunare.
- Staţi o secundă, nu ştiu unde l-am pus, v-am spus că m-aţi zăpăcit...trebuie să fie pe aici pe undeva...hehe, sunteţi o vrăjitoare.... pff, unde l-oi fi pus şi pe ăsta, mă? Staţi aşa, imediat....
- Domnule, dacă nu aveţi bilet vom avea o problemă. De ce v-aţi urcat fără bilet? Chiar aşa era greu să treceţi pe la casa de bilete înainte să vină trenul....eeeeh
- Nu, doamnă, vă jur, de avut îl am....adică l-am cumpărat, doar că...nu ştiu unde naiba l-am băgat....ştiţi eu.... eu m-am urcat în trenul ăsta pentru dumneavoastră...
- Domnule, trenul nu e gratis. Asta e, nu aveţi bilet, veţi primi amendă....poate vă învăţaţi minte şi data viitoare...haideţi, poftiţi cu mine, Marcele, vino-ncoa’, avem unu’ care n-are bilet!
- Doamnă, vă rog, nu ştiu, l-oi fi uitat, l-oi fi pierdut....nu înţelegeţi că eu m-am urcat în trenul ăsta ca să vă cunosc....vă iubesc....te iubesc, te rog, lasă-mă să-ţi explic....
- Haideţi, vă rog, poftiţi înspre uşa vagonului, la prima oprire a trenului veţi coborî, n-am ce să vă fac. Marcel, te ocupi tu? Mai am oameni de verficat.
- Doamnă, vă rog, faceţi o greşeală, de ce nu mă ascultaţi şi pe mine un minut? Nu înţelegeţi că eu m-am urcat pentru dumneavoastră???!
- Haideţi, domnule, vă rog, fără scandal, după ce că nu aveţi nici măcar bilet, eeeh, haideţi, avem oprire în două minute, treceţi la uşă.
Deja Marcel mă apucase zdravăn de braţ şi mă ducea spre ieşire, când ea trecuse înspre vagonul următor...eram stupefiat, nu înţelegeam cum naiba se ajunsese aici. Cert este că până să mă dezmeticesc, primisem un şut în fund de la Marcel şi fusesem deja dat afară din tren.
În mijlocul câmpului, într-o staţie fantomă, îmi ridicam mâinile spre trenul ce se îndepărta încet de mine. Unde naibii oi fi pus biletul ăla???
M-am pus în fund şi am stat aşa vreo oră cred, uitându-mă în zare, gândindu-mă la ea, la cât a fost de rea şi de nepăsătoare....o controloare ca oricare alta, mi-am zis. Mă simţeam înfrânt, mi-era şi scârbă, am scrâşnit câteva înjurături printre dinţi, m-am ridicat şi-am plecat înapoi înspre Pasărea.

Aceasta a fost povestea imaginată, deci cu atât mai reală, a unui şef de staţie CFR stingher într-o lume în care nu toţi au bilet.

Komitet said...

toate poeziile mele oferite ei in secret au aparut la gazeta de perete si am fost tare dezamagit cind am realizat, ca de fapt, adoram situatia de fi fost publicat [antidezamagirea]

calliope said...

Nu egzista desamagire in dragosti:) Cind chiar iubesti un pui de om ,ramai acolo si te joci cu el pina la capat si dincolo...neconditionat.Lupti si zimbesti.
Dragostea nu se ocupa cu amagiri si inselatorii,poate chiar Sfintul Palev:) imi da dreptate daca-l prind in toane bune

''Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda...
Dragostea nu cade niciodata''

Tamina said...

Numele lui era Marius.

Gradinita de copii dintr-un oras de provincie. O fetita subtirica, blonda cu ochii albastri priveste spre un baiat pistruiat, brunet-roscat , care isi pune hainuta in cuierul de pe hol. Fetita se dezbraca repede si isi atirna hainuta linga hainuta lui. Fuge vesela apoi spre educatoare.

In curtea gradinitei copiii se joaca, alearga, unii maninca din pachetelele pregatite.Fetita se joaca de-a prinselea cu o alta fetita, inalta si trupesa. Sint vesele si imbujorate. In goana ei prin curte, fetita il vede pe baietelul pistruiat. Alearga mai aproape de el, e rindul ei sa fie prinsa, fuge de prietena ei, mai arunca ocheade spre baietel, iar ii scapa celeilate fetite, se fereste si se izbeste de cineva, e baietelul pistruiat care scapa din miini gentuta si paharul din sticla si plastic din care bea apa. Baiatul o priveste nedumerit. Fetita biiguie ceva, ii ridica gentuta si i-o da, e si mai imbujorata, face doi pasi inapoi si fuge. Educatoarea ii cheama pe toti inauntru.

In curtea gradinitei, copiii sint imbracati in hainute, au gentutele asupra lor. Unii se joaca inca, altii stau si asteapta. Fetita iese din gradinita, se uita inspre copiii care se invirt in jurul unui copac. Linga poarta il vede pe baietelul pistruiat care o priveste. Fetita zimbeste frumos, baietul se intoarce spre un barbat inalt, destul de tinar, intr-un pardesiu negru lung si ii spune ceva. Barbatul se indreapta spre fetita, alaturi de el vine si baietelul. Barbatul se opreste linga fetita, fetita se uita la el, barbatul o cearta pentru ca i-a spart baietelului sau paharul in pauza de prinz. Barbatul o cearta mai mult, fetita se uita fara zimbet la baietel, baietelul il priveste pe tata. Fetita face un mic pas inapoi, foarte incet.

Iulian Tănase said...

Vă mulţumesc pentru poveşti. N-am uitat de premiu. Îl voi ruga pe prietenul Urmuzz, mai filolog decît mine, să delibereze de unul singur, eventual ajutat de Nicolae Manolescu, şi să îmi spună spre cine se va îndrepta exemplarul din „Prima mea dezamăgire în dragoste“.

Anonymous said...

prima mea bucurie in dragoste e tot de la gradinita din sat ma trezeste bunica cu drag Morcoveata azi mergem la gradinita (bunica a fost mereu fan jules renard) sa megem bunico sa mergem la gradinita zic eu si surid de curiozitate
Dar nimeni nu-mi spusese ca bunica nu va ramine la gradinita cu mine e de inteles de ce m-am simtit datoare sa pling cu crocodili pe fata cum zicea cineva nu spui cine nu e tocmai usor sa te trezesti azvirlita intr-un loc plin de fete micute si antipatice
trebuia sa pling era clar
nu se facea insa sa pling asa aiurea de una singura e mai de senzatie sa ai cu cine plinge
mi-am intins gingas coada ochiului in jurul meu si m-am luminat de bucurie
iata-l in colt stingher si trist ca mine i-am intins o aripa tremurinda
te rog hai sa plingi cu mine acum singura ma fac de ris
nu vezi ca nu ne mai iubesc
nu vezi ca ne-au lasat aici
sa plingem asadar ca nici eu nu mai pot sa-mi tin lacrima in ochi zice micutul cu ghetute galbene
ne-am luat de maini am iesit in fata am cerut putina atentie si ...hop
mici fluvii de roua ne-au inundat mutrisoarele am asteptat sa ni se aseze pe git apoi am zis multumesc si am iesit in soare
de mina si plingind mai departe
a fost singura mea zi de gradinita
Anii au trecut (netrebnicii) si eu inca nu-l mai iubesc :))
Asta a fost tot dar tot e nimic asa m-a invatat cineva!!!

Iulian Tănase said...

Frumos, cred că se poate continua.

Gia said...

Am incercat de mai multe ori, dar nu pot scrie despre prima mea dezamagire in dragoste:( Sint dezamagita:(

IUS said...

e greva la metrou
ai luat autobuzul
am vazut cum pleci
nu ai vazut cum vin
unde se intalnesc liniile noastre?

te-ai suit în 268
valea sfarsitului via suferintei
eu am ramas mereu in spate
eu am ramas alergand
nici fumul nu mai e respirabil
mai nou se foloseste benzina cu plumb.

loo said...

Cu adevarat prima dezamagire in dragoste, desi pe atunci nu stiam prea bine ce este, s-a petrecut prin clasa a Va. Imi doream cu ardoare atentia unui baietel din spatele blocului cu care jucasem jocuri de baietoi in vacanta de vara.
Vara s-a terminat si am descoperit ca suntem colegi de clasa. Normal ca am fost extrem de fericita si am tot cautat sa fiu bagata in seama. Nu mai stiu ce faceam, probabil ca nimic, eram prea timida si imi dadeam toata silinta sa nu fiu PREA evidenta.
O tin minte ca prima mea dezamagire in dragoste, dar nu pentru ca nu s-a materializat in nici un fel, ci pentru ca a fost prima data cand am realizat cu durerea specifica varstei, atunci lucrurile pareau mult mai grave, ca de fapt nu aveam nimic in comun cu persoana pe care o iubeam in secret.
Povestea aceasta a durat cam un an de zile, cu tot felul de amagiri, ma iubeste, nu ma iubeste, pana la stadiul de lins ranile si refacut moralul.
Dupa cativa ani mi-am dat seama ca nimeni nu a cunoscut ce se petrecuse in sufletelul meu, incercarile mele disperate de a ma face placuta au trecut neobservate (ufff am fost tare fericita ca ma scutisem macar de umilinta publica :).