Monday, January 4, 2010

Condamnat la carte. Sau: Feriţi-vă de rumeguş!

Nu ne-a fost uşor nici nouă, judecătorilor, să dăm o asemenea sentinţă, însă ceva trebuia, totuşi, să facem pentru a-l opri din scris pe cel mai prolific scriitor din lume, locuitor al oraşului nostru. Cînd şi-a publicat a douăzeci şi patra carte, am intrat în alertă. După publicarea celei de-a şaizeci şi şaptea cărţi, am considerat că scriitorul trebuie să primească un prim avertisment. Din acest moment, scriitorul a lăsat-o mai moale, rezumîndu-se la a publica numai o carte pe lună. Pentru că aveam în urmărire şi alţi scriitori care sufereau de aceeaşi boală cumplită, l-am scăpat din vedere, pentru o vreme, pe scriitorul cel mai prolific din lume. Cînd ne-am reamintit de el, ajunsese deja să publice trei sute douăzeci şi nouă de cărţi. Scriitorul a fost arestat imediat pentru genocid împotriva umanităţii cititorilor. Avînd în vedere că nu mai puţin de optzeci şi trei de cititori au murit încercînd – într-un infernal maraton al lecturii – să ţină pasul cu ritmul în care nesăbuitul criminal îşi publica volumele personale, noi, completul de judecată, l-am condamnat pe scriitor la o moarte mai deosebită: l-am pus să mănînce o căldare cu rumeguş. Nenorocitul nu doar că a mîncat-o pe toată, dar a mai cerut una, plus trei sute de coli de hîrtie şi optsprezece pixuri. I-am adus şi a doua căldare cu rumeguş, care a fost hăpăită mai repede decît ne-am fi aşteptat. Ştergîndu-se satisfăcut la gură, cu burta plină de rumeguş, cu ochii scăpărîndu-i după colile de hîrtie şi pixurile colorate, scriitorul s-a şi apucat, sub privirile noastre, să scrie un nou roman de aventuri, despre cum e să mănînci două căldări de rumeguş. Scîrbit de spectacolul la care fusese nevoit să asiste, unul dintre judecători nu a mai suportat, a scos un pistol şi l-a împuşcat în cap. 

10 comments:

Sotia pompierului said...

ce pacat ca a fost impuscat...mai bine il lasai sa traiasca

Ilnnger said...

Misto.Sa traitz!

Anonymous said...

Bine.Cum ai vrut.

Anonymous said...

Eh...glumeam .

pushthebutton said...

Glonţul este, în fond, un nou început.

Anonymous said...

Ce sadica sotia.

beaszty said...

scirbit?cum de?

calliope said...

S-ar isca intrebarea: avea sau nu barba prolificul??? Am citit pe undeva ca Madalina Manole era lesinata dupa Coelho cind il vedea cu o barba ''dedecit'' 3 zile si 4 ore,in barba asta sta cheia succesului virilo -literar :) In orice caz,dv ati facut bine sa va dati putin jos Constanta (tragica) de pe chip,ce era sa mai caute acolo,stramutat fiind in Mangalia?! :)

costik_c said...

foarte semisuperba poezia asta

mece said...

da. super-bun textul. am râs cu poftă. merci.