Saturday, January 16, 2010

La ce bun premiile literare

Prietenul meu Mugur Grosu şi-a publicat pe blog un interviu mut, care mi-a plăcut – vorba lui Sasha – „la modul superior“, vi-l recomand. În ultimul paragraf al interviului, Mugur vorbeşte despre premii, în general, şi despre premii literare, în particular. „Nu cred să fie român care să nu fi primit vreun premiu“ este fraza care m-a pus pe gînduri. Eu, de cînd scriu şi public, nu am primit nici un premiu în România. Nu mă mîndresc neapărat cu asta, deşi aş avea multe motive să o fac. E drept, visul oricărui poet/scriitor, mai ales debutant, este să ia un premiu. Personal, m-am vindecat rapid de această infirmitate. La scurt timp după ce am publicat Iubitafizica (în 2002), mi-am pierdut orice interes pentru instituţia premiilor şi nici nu am mai frecventat lumea literară. Plictisit de spectacolul jalnic al premiilor şi de cei abonaţi la ele, am hotărît să nu accept nici un premiu literar din România. Hotărîrea rămîne în vigoare.

În ultimii – să zicem – zece ani, mi-am văzut de treabă, cu asta m-am ocupat. Mi-am făcut treaba cît am putut de bine la Academia Caţavencu şi la Radio Guerrilla, mi-am scris poezia pe care am trăit-o şi am visat-o, preferînd să fiu un lup singuratic. Singurătate relativă, totuşi, din moment ce am împărţit hălci importante din ea, pe de o parte, cu prietenii mei Dan Stanciu şi Sasha Vlad (făcînd cîteva cărţi împreună), şi, pe de altă parte, cu prietenul Mitoş Micleuşanu (împreună cu care am şlefuit, duminică de duminică, absurdul delirant şi frivolităţile metafizice, în emisiunea Războiul Sfîrşitului Săptămînii  de la Radio Guerrilla).

Cînd faci ce îţi place şi îţi torni sufletul în anumite forme, pe care, mai apoi, le pui la copt în athanorul personal, există riscul să le mai placă şi altora (nu multora, din fericire) ceea ce faci.
Anul trecut, cînd am fost în Germania, la Offenburg, să îmi iau Premiul Hubert Burda pentru Poezie , am urcat frumos pe scenă şi, înainte de orice, le-am zis distinselor persoane prezente în sală că, de cînd am publicat prima carte, în 1999, nu am primit nici un premiu literar în România şi, prin urmare, mă gîndesc că acordarea acestui premiu în Germania ar putea fi o greşeală din partea juriului. Sala a rîs.

6 comments:

bubu said...
This comment has been removed by the author.
bubu said...

foarte bine faci. si felicitari. in germania nu se dau premii atat de usor :) stiu asta bine

Mirela Vasile said...

sa stii ca eu apreciez faptul ca tu stai departe. Pentru mine acesta este un semn de sanatate.

Calin said...

Chiar asa la ce bun atatea premii, ... doar nu vrei sa strici abonamentul celor din Romania. Oricum cele de la ei din tara sunt mai bune decat cele de la noi din tara, ca si mancarea de la vecini si nevasta altuia ;).
PS felicitari pentru a ta verticalitate, iar daca nu e cu suparare "Esti un vertebrat feroce " ca si al tau tacut.

Mugur Grosu said...

foarte mulţumesc, Iulian. n-am vrut să iau prea în serios interviul ăla, dar m-ai liniştit. în general, mi se pare că asta-i problema şi cu interviurile şi cu premiile literare: ne obligă să ne luăm prea în serios şi de-aici parcă vine toată sminteala. dar cu totul altă sminteală decât aia care s-ar cuveni unui scriitor...

Ivcelnaiv said...

poate îţi place şi poezia naivă
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/

--
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
http://www.ivcelnaiv.blogspot.com/