Thursday, January 28, 2010

Una bună de la Torricelli

Am găsit în Structura revoluţiilor ştiinţifice a lui Thomas Kuhn o vorbă zisă de Torricelli, care mi-a plăcut foarte mult: „Trăim pe fundul unui ocean de aer“. Uite că şi oamenii de ştiinţă pot fi poeţi, dacă se concentrează puţin.

6 comments:

Mugur Grosu said...

frumos şi adevărat. dar sunt şi alte posibilităţi. pe plajă-n Mamaia, zgâindu-mă la nisip, am avut revelaţia că mă tolăneam într-o scrumieră imensă

Raluca said...

:) ce inseamna sa ti se urce barometrul la cap! :)

Dar daca noi suntem pe fundul acestui ocean de aer, poate ca cineva la suprafata ne cauta. Ah, ce tot zic eu aici?
Sunt o epava...

Iulian Tănase said...

da, da, oamenii sînt rechinii de pe fundul oceanului de aer

Liviu Drugă said...

Exista o teorie, a nu-stiu-cui, care spune ca, fundamental, nu e nici o diferenta intre felurile in care artistii si oamenii de stiinta percept lumea. Doar rezultatul viziunilor lor difera.

iLeru said...

Deacord cu Liviu, toti cei ce exceleaza in domeniul lor au o doza considerabila de filozofie/poezie la cap. Chiar si matematica (eu as spune mai ales) poate fi o arta.

Anonymous said...

Una buna si atit,TORRICELLI ca TORRICELLI,dar nu se compara cu BOTTICELLI ,care are multe buuuune mamma mia !!!