Sunday, February 14, 2010

Oamenii de care ţi-e dor sînt nemuritori

Doi dintre nemuritorii mei sînt Lygia şi Gellu Naum.
Astăzi e ziua lor. Am povestit cîte ceva despre asta aici.
Pe Gellu Naum l-am visat de multe ori.
Memoria trebuie să îşi facă datoria.
Era un vis în care Gellu Naum îmi strîngea palmele în pumnii lui puternici.
Scria poeme pe nişte bucăţi de sticlă.
Se întîmpla în casa părinţilor mei din Moldova, acest vis.
La scurt timp, Lygia mi-a povestit la telefon că m-a visat.
Se întîmpla în casa lor din Comana.
Lygia îmi striga să salvez tabloul din faţa casei.
Eu îmi înfigeam unghiile în braţele ei, în acest vis.
Se mai întîmplau şi altele.
Am transcris aceste două vise într-un poem din Sora exactă.
E bine cînd dorul cuiva pune umărul la nemurirea altcuiva.



(Poemul celor două vise)

Rude conştiente noi sîntem
ne recunoaştem abia după ce plecăm
schimbăm cuvinte într-o tăcere indiscutabilă
ne visăm unul pe celălalt ne chemăm
folosim invocaţii şi intonaţii

Ei îi spun tatăl meu obiectiv
fiu subconştient el mă numeşte

Mama mea subiectivă mă strigă în somn
îmi cere să salvez tabloul din faţa casei

Tatăl meu hazardat mă strînge la piept
cînd mă vede îmi strigă ce cauţi tu în casă
du-te afară şi fă dragoste
şi eu mă duc afară şi fac exact atîta dragoste
cît să ne ajungă la toată familia mai multe zile

Mama mea mediumnică mă întîmpină pe scări
şi eu îmi înfig unghiile în braţele ei – e un gest
mai vechi de-ale noastre o moştenire de familie

Apoi intru în casă
tatăl meu obiectiv scrie poeme pe bucăţi de sticlă
îi ating mîna dreaptă cu palma dreaptă
mă întreabă ai făcut ce ţi-am spus
îi spun că am făcut exact ce mi-a spus

Şi totul se termină aşa cum continuă totul
tatăl meu hazardat îmi strînge pumnii în pumnii lui puternici –
e un gest subconştient de-ale noastre o moştenire de familie

6 comments:

monica said...

Si eu imi amintesc de ce sint ei doi nemuritori astazi.Sa-ti traiasca parintii obiectivi!

Bianca said...

"Ceea ce vad e un fluture calcat de tren/ceea ce ating e singele tau ca un arbore..."


*Gellu Naum, Singura si imobila(pohem)

Mirela Vasile said...

Dorul e un mare noroc.

Iulian Tănase said...

Cam aşa ceva.

Laura said...

rareori am vazut un umar mai frumos. multumesc ca l-ai trezit si pe al meu.

P. Ionescu said...

"E bine cînd dorul cuiva pune umărul la nemurirea altcuiva."

Asa e. Si e bine ca-i tocmai asa. Ba e chiar excelent, as zice.