Thursday, February 25, 2010

Visele tale se varsă, toate, în uitare şi uitarea nu se umple



Am vorbit singur foarte mult
am vorbit foarte mult singur
mi-am spus de la obraz tot felul de lucruri
mi-am scuipat în faţă cuvinte tăioase
am visat lucruri care nu se fac şi am vorbit despre ele
mi-am spus şi ţi-am spus
visele tale se varsă în uitare
şi uitarea nu se umple

am făcut dragoste cu o femeie în văzul tuturor
trebuia să facem asta
ne doream în văzul tuturor
ceilalţi ne priveau în altă parte
îmi părea nu rău ci foarte bine
le aruncam tot felul de vorbe printre tot felul de cuvinte
le spuneam
nu se face să vă faceţi că nu auziţi ceea ce vedeţi
le spuneam
acum că am ajuns atît de departe de
locul în care se află cifra nefericită deşi naturală
vă doresc multă relativitate
vouă şi copiilor voştri
eu am să escaladez teatrele cinematografele
şi prefecturile cu 33 de etaje
am să fiu abstinent cu măsură
am să ţin cont de femeile care mă aşteaptă
în noaptea asta nu am timp să fac copii
în noaptea asta am să vorbesc
cel mai probabil singur am să vorbesc în noaptea asta
voi vorbi singur pînă voi ajunge la o cunoaştere letală
vă rog insistent să nu insistaţi
nu insistaţi eu sînt un om singur
oamenii care mă înconjoară sînt alţii

undeva nu departe era o macara
îmi trimiteam sufletul pînă acolo
să vadă şi el cum e să ai rău de înălţime


(Nu este nici o glumă: acest poem, nepublicat pe nicăieri, l-am scris în ziua de 06.06.06, tocmai l-am descoperit într-un caiet şi mi s-a părut amuzant să-l pun pe blog.)

15 comments:

Ana said...

păi da, pe-atunci nu visaseşi încă îndeajuns să umple o uitare atît de mare. parţial mi-a plăcut foarte mult.

annie benny said...

"uitarea nu se umple" ca e o gaura neagra umana.

Elza said...

e frumos :)

calliope said...

E totusi foarte bine ca,de atunci ,prefecturile au mai crescut nitelus,nu mai sint pe cruce,au azi cel putin 36,37 de etaje,depinde de unde le privesti:)

Anonymous said...

ce profund ..wow

Iulian Tănase said...

Pentru profunzimi, consultaţi blogul lui Pavel Coruţ şi al Academiei Române, dar şi peratologiedulcemelodie.blogspot.com.

costik_c said...

da, domnul iulian tanase, e adevarat ca pana la talpile lui pavel corut mult mai e, dar un inceput... sa vorbesti despre singuratate, despre straini...

frumos poem

Mind Tricks said...

"uitarea nu se umple"

foarte frumos.

Ma intreb daca singuratatea naste sau ucide...hmmm...poate naste semizei si ucide mamifere

K said...

Cat pe ce sa mi se tulbure tulburarea.
Tulburator, am putea spune. Sa mai bem niste tulburel.

Bianca said...

2006!
E anul aparitiei unui Ochi Exploziv + unul - infloritor- pentru critica literara.
:)Indraznesc sa spun, ca, pohemul nu-mi inspira vreo scena din Tom_Jerry (si nici suprarealism de biblioteca).

Iulian Tănase said...

Altă epocă, Bianca. Ochiul exploziv e scris în 2003 (publicat în 2006, ce-i drept).

mariusaldea said...

mi-a placut, in special, imaginea de sfarsit cu sufletul cu rau de inaltime. numai bine!

Christina said...

imi place.

Anonymous said...

Superb!

dasichh said...

superrealismul a carui noima sta in divagatiile zeului ...

dar si un alt fel de realism, spuneti-i cum vreti voi,
http://cati-ca-voi.com/mai-bine-poet-decat-politist