Thursday, March 11, 2010

Să încercăm să mai facem filozofie după Wittgenstein

1. Lumea este o conjuncţie.
1.1. Dacă viaţa este p, nu se poate spune că moartea este non-p.
2. Dacă viaţa este o utilizare, moartea este o menţionare.
2.1. Între viaţă şi moarte putem avea aceeaşi diferenţă ca între limbaj-obiect şi metalimbaj. Moartea este metaviaţă.
3. Nu ştim care a fost prima problemă pe care cineva şi-a pus-o spre rezolvare. Ştim sau putem presupune că acea problemă a primit o rezolvare. Dacă lucrurile nu ar sta aşa, atunci am putea indica cu precizie care a fost această primă problemă.
3.1. Rezolvarea unei probleme duce la naşterea altor probleme. Oamenii rezolvă probleme din vanitate.
4. Numele sînt accidente. Existenţa mai multor limbi pe glob este un argument în acest sens.
5. Trebuie să învăţăm să nu ştim.
6. Teoriile din ştiinţă nu spun nimic despre lume, ci încearcă să spună cît mai mult despre modul în care vedem noi lumea.
6.1. Aparenţele lumii sînt realităţile minţii noastre.
6.1.1 Lumea este ceea ce se petrece în mintea noastră.
6.2. O teorie ştiinţifică sofisticată nu ne spune altceva decît că punctul nostru de vedere este unul sofisticat.
7. Nu se poate nega că lumea actuală nu este decît lumea posibilă a unei alte lumi.
7.1. A spune, în cor cu Leibniz, că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile înseamnă a formula cea mai bună definiţie a resemnării.
8. Teoremele privind singularităţile, teoria corzilor (care unifică mecanica cuantică cu relativitatea generală), teoria M (care unifică toate cele cinci teorii ale corzilor, precum şi supergravitaţia, într-un singur cadru teoretic mai degrabp obscur), conceptul de timp absolut, conceptul de curbură infinită şi multe altele sînt o dovadă că fizica este o metafizică.
8.1. Faptul că există teorii fizice care nu pot fi supuse testelor, rămînînd într-un cocon teoretic, este, de asemenea, o dovadă că fizica este, în esenţă, metafizică.
8.2. Diferenţa dintre fizică şi metafizică este de grad.
8.3. Ştiinţa se naşte din imaginaţie, nu din experienţă.
8.3.1. Nici un fizician nu a avut experienţa Big Bang-ului, dar şi l-a putut imagina. Nici un astronom nu a călărit o cometă înainte sau după ce i-a prezis apariţia pe cer.
9. Limbajul este o lume posibilă.
9.1. Cuvintele se pot transforma în fenomene.
10. Lumea este o problemă.
10.1. Sfîrşitul problemei înseamnă rezolvarea ei.
10.1.1. Lumea, ca problemă, nu şi-a găsit încă rezolvarea şi e puţin probabil să şi-o găsească vreodată.
10.2. A muta lumea într-un spaţiu logic înseamnă a muta o problemă dintr-un loc, unde nu există soluţii, într-un altul, unde, raportat la problema dată, nu există decît soluţii artificiale.
11. Binele şi răul nu au legătură cu dreptatea şi nedreptatea.
12. Principiul identităţii nu ne spune nimic despre identitate.
12.1. Din A=A nu aflăm nimic despre A. Din 1=1 nu aflăm nimic despre 1.
12.2. Identitatea nu este o egalitate. A=A nu este expresia identităţii.
12.3. Identitatea este o singularitate (care se transformă). O singularitate inegală.
12.3.1. A pune în balanţa egalităţii două singularităţi nu are nimic de-a face cu identitatea.
12.4. Identitatea este instantanee. Ea poate fi afirmată aşa cum Parmenide afirma Fiinţa. Fiinţa este. Fiinţa nu este egală cu ceva.
12.5. Identitatea este funcţie de timp şi spaţiu.
12.5.1. Lui Leibniz i-a scăpat ceva atunci cînd, enunţînd principiul contradicţiei sau al identităţii, a afirmat că „un enunţ nu poate fi adevărat sau fals în acelaşi timp şi, prin urmare, A=A şi nu poate fi non-A“. Propoziţia „Afară e noapte“ este, în acelaşi timp, adevărată în Hong Kong şi falsă în România. Deci, propoziţia „Afară e noapte“ este adevărată şi falsă în acelaşi timp. Asta se întîmplă din cauza faptului că „în acelaşi timp“ nu este o condiţie suficientă.
12.5.2. Principiul non-contradicţiei nu spune nimic despre identitate. A sau non-A nu spune nimic despre identitatea lui A.
12.6. Dumnezeu nu are identitate, ci identităţi. Identităţile lui Dumnezeu sînt, toate, false.
12.6.1. Religiile au distrus identitatea lui Dumnezeu.
12.7. Faptul că există mai multe limbi pe glob este o dovadă a imposibilităţii identităţii.
12.8. Timpul este duşmanul tradiţional al identităţii. Imposibilitatea identităţii este o funcţie de timp.
13. Inexprimabilul este o sursă de cunoaştere. În acest punct îşi dau întîlnire Moritz Schlick, Ludwig Wittgenstein, Heraclit, dar şi marii poeţi şi mistici ai lumii.
13.1. Acest inexprimabil apare, învăluit într-o aură mistică, şi în Tractatus-logico-philosophicus: „Există fără îndoială inexprimabil. Acesta se arată, el este elementul mistic.“
13.1.1. Inexprimabilul este acel ceva care se sugerează printr-o imagine. Imaginea nu este fotografia inexprimabilului. Imaginea nu face decît să mijlocească inexprimabilul. Inexprimabilul este lucrul pe care ni-l comunică, de pildă, Platon prin alegoria peşterii. A-i refuza alegoriei peşterii calitatea de a comunica ceva-ul ei, adică de a-şi exprima inexprimabilul, pe motiv că alegoria peşterii nu poate fi formalizată, este absurd. Este ca şi cum i s-ar spune cuiva că nu există pentru simplul motiv că este rodul unei iubiri care nu poate fi formalizată în enunţuri logice.
13.2. Celebra frază a lui Wittgenstein „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă“ poate fi reformulată astfel: „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă printr-o imagine.“
14. Limbajul specializat al filozofiei suferă de o contradicţie de conţinut: pe de o parte, filozofia este un produs al gîndirii, dovadă că ea poate fi predată, dar, pe de altă parte, ea este exprimată într-un limbaj tehnic şi pretenţios, care pare a fi mai degrabă produsul unei revelaţii.
15. Parmenide ar fi foarte uimit dacă, prin cine ştie ce curbară stranie şi capricioasă a spaţiu-timpului, un informatician, pasionat de filosofie, ar ajunge să îi spună că, într-un fel, filosofia eleată a existentului absolut poate fi asimilată unui sistem binar, în care Nefiinţa (Nimicul) este 0, iar Fiinţa este 1; că „sistemul binar este în acelaşi timp cel mai natural mod de stocare a informaţiei în calculatoare, deoarece 1 bit găzduieşte cantitatea cea mai mică posibilă (elementară) de informaţie: valoarea bitului, 0 sau 1, desemnează posibilitatea îndeplinită real, referitor la o entitate cu numai două posibilităţi sau stări“; că, dacă am avea poemul său stocat în computer, acesta ar conţine doze considerabile de 1 şi 0, adică de Fiinţă şi Nimic, de adevăr şi fals.

10 comments:

costik_c said...

nu stiu, eu nu sunt din Bucuresti

Liviu Drugă said...

Asta e un raspuns dat articolului lui Plesu din Adevarul din 9 martie? :)

Iulian Tănase said...

:))
Ăla în care se plîngea de dosarele pe care le-a primit la NEC?

:Uite că nu m-am gîndit la asta, Liviu, deşi, spre deosebire de Costică, eu pot să zic acum că sînt din Bucureşti, chiar din judeţul Bacău.

Liviu Drugă said...

Da, la articolul ala ma refer (si domnul are dreptate ca e naspa, dar nu vede ca nu e nici o revolutie acolo, ci o scarbosenie de mimetism trecator - plecand de la "zero" catre niscaiva arginti si olecutza de faima).

Deci, :)) daca nici (macar) eu nu sunt din Bucuresti,atunci mai ca imi vine sa ma intreb ca mustaciosul Vlahuta, moldovean la sursa, "unde ni sunt bucurestenii?" :)

costik_c said...

liviu druga seamana la poza de avatar cu dobrovolski, este???
;))

Gabi said...

ar suna asa : Lumea nu putea fi creata decat din nimic si de un Creator din afara timpului, pentru ca altfel ar exista intotdeauna un principiu cauzal care ar trebuie explicat. Iar acest lant al cauzalitatii este infinit.
S-a inteles ceva? :)

mosneagul said...

aaaaaaaah... 'i de lucru aici; imi plac vreo cateva dar mai putine's cele ce nu-mi...

dasichh said...

despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se indice formal ... :)

Emil said...

Posthegelian vorbind, ai dreptate.
Altminteri, nu prea.
Apropo, al cui din bacau esti, ca parca te stiu de undeva...

Iulian Tănase said...

Păi, pe mine nu mă interesează să am dreptate nici prehegelian, nici posthegelian. Altminteri, mai există şi lucruri care mă interesează.