Sunday, March 21, 2010

Se pare că eu chiar am o problemă cu învierea asta

Am o adresă de e-mail pe care dintotdeauna am folosit-o foarte rar. Cînd deschid adresa asta am senzaţia că pătrund într-un sit arheologic. Am găsit adineauri un mesaj pe care, în ziua de 14 martie 2005, i l-am trimis lui Răzvan Exarhu. (Pe vremea aia eram buni prieteni.) Mesajul este de fapt un vis pe care l-am avut cu Lygia Naum, la cîteva zile după moartea ei.

Draga Razvan,

Azi-noapte am visat-o pe Lygia, pentru prima oara dupa ce a murit. Esti primul caruia ii povestesc acest vis, si nu intimplator. Lygia se afla intr-o camera, care nu semana cu nici una dintre camerele din Paul Greceanu, era intinsa in pat si era moarta. Eram singur cu ea, stateam la capatiiul ei si o privegheam. Nu pot spune cu exactitate dupa cit timp s-a intimplat ca Lygia sa deschida ochii, insa asta s-a intimplat. Eram singur cu ea in incapere si, la un moment dat, Lygia s-a trezit. Nu m-am speriat absolut deloc, mi s-a parut normal sa se intimple asa ceva. Eram foarte fericit, Lygia m-a privit (vedea normal de data asta) si m-a intrebat cu tonul acela matern pe care il folosea ea de multe ori: "Ce mai faci, mai baiatule?". Apoi mi-a povestit (si eu vedeam povestea asta ca pe un film care mi se derula prin fata ochilor) cum a inviat si s-a ridicat ea din mormint, cum a venit acasa si s-a asezat in pat. Mi-a spus ca, daca a murit in prezenta Simonei Popescu, i s-a parut normal sa invie in prezenta mea. In casa aceea mai erau si alti oameni care intrau pina in prag pentru a o vedea pe Lygia vie. In timp ce ea imi spunea toate aceste lucruri (si altele pe care le-am uitat, din pacate), eu incercam cu disperare sa te sun pe tine. Ai fost prima persoana pe care am vrut sa o anunt ca Lygia a inviat. In casa, telefoanele zbirniiau, toata lumea anunta pe toata lumea ca Lygia este, de fapt, vie. Eu ma chinuiam sa iti gasesc numarul in agenda, si nu reuseam. In cele din urma, am facut un efort si am format numarul tau si ti-am zis marea veste. Eram insa mihnit ca vestea fusese aflata deja de altii, inaintea ta. In fine, cam asta a fost visul, insa mai trebuie sa iti spun doua lucruri:
1) astazi este ziua de nastere a mamei mele;
2) primul vis pe care l-am avut cu Gellu, imediat dupa ce a murit, a fost cu el inviind. Era intins pe o masa, mort, in casa parintilor mamei mele, eu ii stateam la capatii si il vegheam, cind, la un moment dat, Gellu a inceput sa-si miste capul, sa si-l rasuceasca la 180 de grade, precum o pasare. Apoi a deschis ochii.

6 comments:

cristi cotarcea said...

Şi ce mai faci, măi băiatule? :)

Iulian Tănase said...

Fac bine, culmea :)
Cum mai e friptura de vacă în India?

cristi cotarcea said...

Oho, vacile se rumenesc bine de tot, într-un cuptor de 40 de grade la umbră, în care ne rumenim şi noi cu toţii pe aici. Niciun indian nu le prinde să pună de-o friptură, fireşte (deşi ar avea de unde, slavă lui Krishna – aici, Ion ar pleca cu undiţa la peşte şi s-ar întoarce c-o vacă), dar îi suspectez că salivează rău după ele: le claxonează pe stradă mai ceva decît claxonează băieţaşii noştri vreo fetişcană îmbrăcată sumar. Nu ştiu, eu unul mănînc papaya în fiecare zi şi aştept cu nerăbdare sezonul de mango.

Mă bucur că faci bine şi că, pe deasupra, a mai venit şi primăvara.

A, şi încă ceva: indienii nu au vise, ei văd vise :)

costik_c said...

eu ce fac?am adunat alea 200 soparle si nu a-ti venit dupa ele, le pica cozile deja ca stau inghesuite, le-am scos azi la soare si degeaba, cine mi le mai ia fara cozi?
mitos nu raspunde la telefon, se face ca ploua

calliope said...

...si pe vremea asta de ce nu mai sinteti bun prieten cu Razvan? :)Ploua?Da,cam ploua azi dar ce are vremea cu prietenia,de ce se baga,ca doar n-o fi prietenia vreo stare asa...vremelnica:)Prietenia daca e ,e toata viata si chiar dincolo,daca nu e ,nu e,mi-au zis mie,in mare taina,zeii:)Sa invie chiar acum toate prieteniile amortite(de vreme),amin!

Mugur Grosu said...

nu se face, chiar sta sa ploua. daca ma uit bine pe geam, chiar ploua. mitos e un om de cuvant.