Tuesday, April 13, 2010

Poem pentru George Vasilievici



Ţinem aproape de respiraţiile noastre
le urmăm în tăcere
acest abur care ne iese din piept
este lesa cîinelui care ca pe nişte orbi
ne va conduce către raiul non-stop de la colţ
de unde ne vom cumpăra ţigări proaspete aburinde
ţigări care vor intra în gurile noastre
ne vor inspecta întunericul de sub limbă
cu o lanternă îmbrăcată în piele
lumina ei de fum va fi desigur altceva

Pînă la raiul de la colţ e cale lungă
şi noi ţinem pasul cu respiraţiile noastre care surîd
ai naibii cîini mai sîntem şi doar iubim pisicile
de ani de zile tot înotăm prin acest întuneric de lapte
ne îndreptăm spre rai
şi vînzătoarea Eva sau poate Margareta
ne aşteaptă să o legăm să o salvăm
să îi aruncăm în prăpastie funia respiraţiilor noastre
prinde-te bine noi respirăm pentru ceilalţi vezi bine
apucă respiraţiile astea cu amîndouă mîinile
cînd vom inspira adînc vei fi deja la suprafaţă
ai văzut acum dă-ne nişte ţigări
trebuie să ne întoarcem degrabă la nuntă
mirele şi mireasa ne aşteaptă au cuţitele pregătite
dar raiul e încă departe şi cine a pus-o să se facă vînzătoare
noi sîntem doi bieţi poeţi vrem ţigări proaspete
ne lăsăm căraţi pe spatele acestui întuneric către raiul de la colţ
abia peste mulţi ani îi vom trece pragul
abia atunci o vom salva pe vînzătoare dacă va mai fi în viaţă
sîntem doi bieţi poeţi facem şi noi ce putem
plutim deasupra pămîntului abia dacă îl atingem
şi pămîntul e o imensă portocală neagră
ne înfigem unghiile în coaja lui aspră
desfacem pămîntul şi îl împărţim frăţeşte pe din două
mănîncă George mănîncă dar nu te grăbi
vînzătoarea nu va muri decît după ce o vom salva

(Cu bine, George, vom mai avea noi ocazia să ne plimbăm şi să rîdem.)

5 comments:

Emi said...

nu inteleg, dar respect curajul de a spune "gata"...pana aici! cum bine spui si eu sper sa mai am ocazia sa ma plimb cu cativa buni prieteni, ba chiar si cu un tata... la buna revedere, desi nu te-am cunoscut George

niciodată_pe_nume said...

...iar acei care au ramas iti scriu poeme frumoase in care poti muri inca si inca, asa de parca moartea nu ar fi decat un botez perpetuant.

costik_c said...

intervin din nou pt o noua tema de emisiune, alta decat problemele de la copsa mica

Sergiu Nicolaescu, la 80 de ani: "Mă simt prost!"

Cel mai cunoscut cineast român şi-a sărbătorit marţi ziua de naştere. Sergiu Nicolaescu a împlinit 80 de ani şi a organizat o petrecere pentru rude şi prieteni.Întrebat cum se simte la această vârstă, Sergiu Nicolaescu a răspuns: "Mă simt prost!"

eu cred ca e important

Bianca said...

„Disparitia mea nu e decit o vizita in cea mai mare graba.“

„Vom fi exacti la intilnire.“

(Gellu Naum, „Spectrul longevitatii. 122 de cadavre“-în colaborare cu Virgil Teodorescu)

Ilnnger said...

A trecut o saptamana si parca au trecut mii de ore in care ba ma plimbam cu George pe la gara sa-l duc la tren,ba stateam cu George la o bere la TNB,ba ii povesteam surorii mele cum ma intalneam cu George si ce dragut este.Va mai trece un an si ma voi mai plimba cu George pe strazile Bucurestiului in cautare de vreme buna.George nu a plecat,George s-a mutat din Bucuresti.Este in alt oras.Dar ne vom mai revedea cand vom lua si noi trenul spre orasul sau.Pana atunci ne vom plimba cu el stiind ca trebuie sa traim inzecit si pentru el.