Sunday, April 11, 2010

Nu-mi vine să cred

George Vasilievici a murit. Îmi pare foarte rău, nu ştiu ce să zic.


(foto de pe blogul lui Mihai Vakulovski: Mitoş, Mihai şi George)

Iată un poem scris de George:

lupta cu mine 



mă lupt cu mine pentru mine. 

în timp ce mă câştig mă pierd.

trăiesc datorită faptului că m-am ucis

şi mă iubesc urându-mă.



mă îngrop. mă plâng

şi-mi zic că şi cu mine

şi fără mine viaţa mea merge

mai departe.



mă lupt să mă elimin,

să mă extermin cu totul.

m-am asuprit destul

şi sunt sătul ca-n ochii mei

să putrezească stelele

de cum mă uit spre ele.



prezentul e plin de cadavrele mele

prin el zboară şi croncănesc 

precum corbii gânduri despre 

planuri de asasinat împotriva 

celor ce am mai rămas prin mine.

4 comments:

Ana said...

groaznic. se intampla ceva

JustAsmallGirl said...

Ii superb,stralucitor,genial, mirif, mirobolant, poemul! Nu am mai citit de mult ceva asa de frumos si sensibil... pacat ca unii ne atrag atentia asupra talentului lor doar dupa ce trec in nefiinta.

Diseara va auzim la radio?

serban said...

cei de care ti-e dor nu mor niciodata

JustAsmallGirl said...

aseara am vazut un film si mi-a placut o idee: "ca daca cineva din familia ta sau din prieteni stie ca ai murit, inseamna ca nu ai murit cu adevarat. Oamenii pot inventa ce e mai rau si ce e mai bine pentru tine."(Before Sunrise)