Thursday, April 22, 2010

Totul despre dragoste (III)

Continuarea actului II.

Personaje:

Domnul Pu (fără vîrstă)
Doamna Pi (fără vîrstă, soţia domnului Pu)
Mirele Mirel

Acelaşi decor.

Se aude soneria de la intrare.

DOMNUL PU: Ai auzit?
DOAMNA PI: Da.
DOMNUL PU: Oare cine-o fi?!
DOAMNA PI: N-are cine să fie.
DOMNUL PU: Cine să te mai caute la vîrsta asta…
DOAMNA PI: După o anumită vîrstă, doar din greşeală te mai poate căuta cineva.
DOMNUL PU: Te pomeneşti că s-o fi împiedicat vreun ameţit şi o fi intrat cu fruntea în soneria de la intrare.
DOAMNA PI: Habar n-aveam că avem sonerie la intrare.
DOMNUL PU: Nu sună rău deloc.
DOAMNA PI: N-am mai auzit sunetul ăsta de mai bine de cinzeci de ani.

Se mai aude o dată soneria.

DOMNUL PU: O fi încuiată uşa?
DOAMNA PI: Nu cred.
DOMNUL PU: Da, la ce bun să mai încui uşa cînd nimeni nu mai ştie de existenţa ta…
DOAMNA PI: Eu zic să vedem totuşi cine e.
DOMNUL PU: Nu uita că sîntem orbi.
DOAMNA PI: Tocmai de aia. Cînd eşti orb, toţi ceilalţi sînt la fel.

Se mai aude o dată soneria.

DOMNUL PU (strigă): Intră!

În încăpere intră Mirele Mirel, e îmbrăcat în alb.

MIRELE MIREL: Doamnă, domnule…
DOMNUL PU: Cine eşti dumneata?
MIRELE MIREL: Domnule, doamnă, daţi-mi voie să mă recomand călduros: sînt Mirele Mirel.
DOAMNA PI: Mirele Mirel?
MIRELE MIREL: Da, doamnă. Mirele Mirel.
DOMNUL PU: Şi ce pofteşti?
MIRELE MIREL: Doresc să vă cer în căsătorie…
DOAMNA PI: Să ne ceri în căsătorie?!
MIRELE MIREL: Da, doamnă… Doresc să vă cer în căsătorie.
DOMNUL PU: O tîmpenie mai mare n-am auzit… Dar noi sîntem căsătoriţi, tinere!
DOAMNA PI: Unul cu celălalt…
DOMNUL PU: De foarte mult timp…
MIRELE MIREL: Nu face nimic, eu tot doresc să vă cer în căsătorie.
DOAMNA PI: Doreşti cumva să ne ceri în căsătorie pe-amîndoi?!
MIRELE MIREL: Da, doamnă, pe-amîndoi.
DOMNUL PU: Ei, drăcie…
DOAMNA PI: Şi unde s-a mai pomenit una ca asta…
MIRELE MIREL: Eu sînt mire profesionist, doamnă. Sînt mire de profesie, domnule. Asta e meseria mea. Bat lumea în lung şi-n lat şi cer oameni în căsătorie. Nimeni nu m-a refuzat pînă acum şi nu cred că veţi fi dumneavoastră primele persoane care vor face asta.
DOMNUL PU: Vrei să spui că nu îţi putem refuza cererea în căsătorie?
MIRELE MIREL: Mă tem că nu, domnule.
DOAMNA PI: Asta-i chiar culmea! Unde s-a mai auzit ca doi bătrîni orbi, soţ şi soţie, care se iubesc la nebunie, care se iubesc pe de rost, să se recăsătorească, amîndoi, cu un tînăr dement?!
DOMNUL PU: Vezi-ţi, tinere, de treabă! Noi nu ne căsătorim cu dumneata.
MIRELE MIREL: De ce nu?
DOAMNA PI: Fiindcă nu mai ştim să dansăm. Am uitat.
DOMNUL PU: Şi nu te poţi căsători dacă nu ştii cît de cît să dansezi.
MIRELE MIREL: Dar nu va fi nici o nuntă…
DOAMNA PI: Cum?! Vrei să ne căsătorim cu dumneata fără nuntă?!
MIRELE MIREL: Exact.
DOAMNA PI: Nu, nici nu se pune problema. Ce căsătorie e aia fără nuntă?
DOMNUL PU: Măcar o petrecere de adio, acolo, cu cîteva sute de invitaţi, toţi orbi, ceva simbolic…
DOAMNA PI: Să simţi că trăieşti momentul…
DOMNUL PU: Să simţi naibii că te căsătoreşti.
DOAMNA PI: Cînd te căsătoreşti, eşti cineva.
MIRELE MIREL: Mie-mi spuneţi…
DOMNUL PU: Nu, vorbeam între noi…
DOAMNA PI: Unul cu celălalt.
MIRELE MIREL: Deci? Acceptaţi cererea mea în căsătorie?
DOMNUL PU: În nici un caz.
DOAMNA PI: Acordă-ne măcar un timp de gîndire…
DOMNUL PU: Mai treci pe la noi peste vreo 10-20 de ani.
DOAMNA PI: Timpul trece foarte repede atunci cînd aştepţi un răspuns negativ.
DOMNUL PU: Şi foarte greu atunci cînd aştepţi un răspuns favorabil.
DOAMNA PI: Data viitoare te rugăm să intri fără să mai suni la uşă.
MIRELE MIREL: Sînteţi siguri că acesta este ultimul dumneavoastră cuvînt?
DOMNUL PU: Nu, nu e ăsta ultimul nostru cuvînt.
DOAMNA PI: E penultimul.
DOMNUL PU: Exact.
MIRELE MIREL: Doamnă, domnule, în acest caz, tot ce pot să vă zic este că vă înţeleg şi vă respect decizia. Acum eu plec. V-am lăsat un lighean de clătite la intrare. Sînt calde încă. Ne vedem peste 10-20 de ani.

5 comments:

costik_c said...

mi-a placut:)

vad ca persisita motivul "licheanului cu clatite",trebuie retinut, pt viitoarele comentarii literare facute de copilasi

Mirela Vasile said...

Eu cred ca mirele Mirel se da batut prea usor, nu-si merita numele. Mai fa-l sa zica cateva aberatii de bun simt metafizic, sa fie si el mai simpatic. ( simpatic cat ligheanul cu clatite ) Eu asa gandesc eu cu mintea mea.

Iulian Tănase said...

Păi, tu gîndeşti bine cu mintea ta. Ideea e că ar trebui / ar fi trebuit să scriu şi o continuare, un al patrulea act, dar n-am mai avut chef, şi sper că o să am. În continuarea asta, Mirele Mirel va mai zice cîte ceva.

Iulian Tănase said...

Mirela, m-am mai gîndit brusc: să ştii că ai dreptate. Îi fac pe Pu şi Pi să accepte cererea în căsătorie şi termin cu o nuntă privată, în 3, ceva intim, fără lăutari, doar cu muzică de la casetofon :)

Ana said...

..si cu un lighean de clatite?