Saturday, May 29, 2010

Pe ce lume trăim (text de Dan Stanciu)

S-a întîmplat aseară la Librăria Cărtureşti de la Institutul Francez. Artiştii Carmen Mavrea şi Dan Coridaleu (Cercul Dispărut) au primit Premiul Gellu Naum pe anul 2009.



A fost o ceremonie discretă, fără lume, cu doar cîţiva oameni, cum e şi normal. Dan Stanciu a citit un text foarte frumos, a cărui rază lungă de acţiune ar putea fi chiar raza Cercului Dispărut, iată-l:

Avem o situaţie, pe care o putem numi situaţia lumii de azi. În lumea de azi, după cum poate v-aţi dat seama trăind cît de cît în ea, lucrurile sînt grăbite şi confuze. Iar graba, cum desigur aţi aflat, strică treaba. Despre confuzie, proverbele nu ne spun ce-ar face, dar m-ar mira să nu strice şi dumneaei ceva. Spre norocul nostru, al cîtorva (şi mai ales al celor care ne-am adunat acum în acest loc), pe lume apar, din cînd în cînd, persoane care pot să repare treaba, să-i îndrepte spinarea şi oasele, să-i mute fălcile un pic dacă au luat-o razna, să-i înţeleagă motorul şi, înţelegîndu-l, să-i dea un sens, altul decît acela de a se învîrti în gol. Cu unelte simple, cel mai adesea, ba chiar la îndemîna oricui, dar pe care cei mai mulţi le-au abandonat pe drum, la vreo răspîntie de seducţii ale momentului. Un astfel de om a fost prietenul nostru Gellu Naum. Cei care l-au cunoscut (şi sîntem cîţiva aici) au avut prilejul să constate că în preajma sa lucrurile grăbite şi confuze erau absente, iar treaba înceta să se strice. Asta neînsemnînd o răsturnare pe dos a lucrurilor, care din grăbite şi confuze ar fi devenit ca prin farmec încete şi desluşite, ci doar că ele nu intrau în discuţie. Neintrînd în discuţie, erau ca şi cum n-ar fi fost, nu mai aveam treabă cu ele şi ne vedeam în linişte de ale noastre.
La fel, Cercul Dispărut (întrupat în Carmen Mavrea şi Dan Coridaleu) îşi vede în linişte de ale lui. Asta însemnînd că au deschis, undeva, „o uşă spre izolare” şi acolo meşteresc minuni. Despre minunile lor n-aş zice nimic, mi se pare mai potrivit să le cunoaşteţi prin imaginile lor decît din vorbele mele.
Dar am găsit, în volumul Athanor, un poem care se cheamă „Aventura cercului”, pe care vreau să vi-l citesc:

„Tată al somnului văr al săgeţii frate al echilibrului
aleargă aleargă prin ploaie

Vesela simetrie a începutului
urmăreşte pe asfalt o linie dreaptă
la capătul căreia aşteaptă oboseala”

S-ar putea ca la capătul liniei pe care mergem să ne aştepte oboseala. Dar, cum scria Gellu Naum într-un alt poem, „trebuia făcut ceva pentru ca lucrurile să fie şi frumoase”.

Dan Stanciu


9 comments:

costik_c said...

domnule iulian tanase, va rog un articol pe tema eurovisionului, ca despre tema de emisiune nu mai putem vorbi!

vic said...

eu stiu citiva iubitori de gellu naum, poate trebuiau si ei sa stie. mai ales sa fie.

Cosmin Haias said...

Copilu' Marzipan asculta si el rss....mdaa, lucrurile frumoase sunt scurte, esentele tari se tin in sticlute mici si alte chestii d'astea cu care trebuie sa ne obisnuim.... http://www.copilulmarzzipan.blogspot.com/
si scuze daca n-ai chef de d'astea...

Cosmin Haias said...

Copilu' Marzipan asculta si el rss....mdaa, lucrurile frumoase sunt scurte, esentele tari se tin in sticlute mici si alte chestii d'astea cu care trebuie sa ne obisnuim.... http://www.copilulmarzzipan.blogspot.com/
si scuze daca n-ai chef de d'astea...

marul said...

pe lumea fiecaruia . de-aia nu e cea perfecta dintre toate .

Tamina said...

"unisonul acela ciudat care ne lega, deslegîndu-ne, de restul lucrurilor"

Dumitrache said...

17 oameni, o camera foto si un premiu am participat la festivitate.
Chiar ca a fost discret...

harap alb said...

cine înţelege cât de cât creaţia lui gellu naum are ceva şanse să înţeleagă cercul dispărut

Iulian Tănase said...

Păi, da, lucrurile se leagă, Harap Alb.