Thursday, July 1, 2010

Cînd absența devine prezentă se cheamă că ți-e dor

Iată un poem minunat de Paul Celan:



În fîntîna ochilor tăi
trăiesc plasele pescarilor de pe Irrsee
În fîntîna ochilor tăi
își ține promisiunile marea.

Aici eu,
o inimă care a poposit printre oameni,
îmi arunc hainele de pe mine și luciul unui legămînt:

Mai negru în negru, sînt mai gol.
Necredincios mai demult iată-mă acum devotat.
Sînt tu, acum cînd sînt eu.

În fîntîna ochilor tăi
mă frămînt și visez la răpire.

O plasă o prinse în cursă pe cealaltă:
ne despărțim îmbrățișați.

În fîntîna ochilor tăi
spînzuratul își strangulează frînghia.

Paul Celan, Laudă depărtării (traducere de Luminița Graur și Ion Papuc)

6 comments:

Mircea Ţuglea said...

Iulian,
nu te-ai învăţat cu traducerile?

Quell este izvor şi fântână, de fapt este ambele.

Strofa a doua sună aşa:

Aici îmi arunc,
o inimă, care-a poposit între oameni,
hainele de pe mine şi luciul unui jurământ.

"Ich bin du, wenn ich ich bin" = Sunt tu, când eu sunt eu.

ş.a.m.d.

Iulian Tănase said...

Mircea, te rog să-i contactezi pe traducători (îi găsești dedesubtul poemului), sînt convins că se vor bucura. Cu mine te cerți de pomană.

Altfel, nu pot să nu observ că ceea ce ai scris tu mai sus este foarte corect, acum îmi dau seama că prin clasa a șasea, a șaptea, i-aș fi putut arde o traducere mot-a-mot lui Celan de nu s-ar mai fi văzut om cu poet.

Elza said...

frumos :)


În fîntîna ochilor tăi
spînzuratul își ascute frînghia.

Mircea Ţuglea said...

Cred că prin clasa a noua, cumva... Şi da, sună mult mai bine "spânzuratul îşi ascute frânghia" (măcar se putea zice "sugrumă", în loc de "ştrangulează"). Şi da, în cărţulia galbenă în care a apărut traducerea poemului există în stânga şi textul original. Şi da, de-acolo vin toate - din depărtarea lăudată.

Iulian Tănase said...

Mircea, vorbim, desigur, de aceeași ediție, așa că știi foarte bine că nu eu am tradus cartea aia. De altfel, germana mea chiar nu mi-ar permite să traduc, deocamdată. Celan. Cînd se va întîmpla, dacă se va întîmpla, vom muri și vom vedea. Pînă atunci, relaxare humanum est, plus că vinul nu cred că e mai scump la Constanța decît la București.

Mircea Ţuglea said...

Fine. Nu tu ai tradus cartea aia (dacă am spus eu aşa ceva). Ai dreptate şi vei avea întotdeauna dreptate. Cât despre vin, este vorba de vinul pierzaniei, nu-i aşa?