Thursday, July 15, 2010

Puseu despre orbire

Azi-noapte am terminat de citit Eseu despre orbire, una dintre cele mai bune cărți citite vreodată. Sigur, extazul se amestecă cu jena, pentru că nu pot să înțeleg cum am putut să nu citesc nimic de José Saramago pînă acum. Probabil că am căzut din nou în plasa tîrziului și în logica de ordinul x a tîrziului, unde x ține locul unui număr de ani după care ajungi să faci sau să descoperi ceva important. Mi-au mai plăcut, la vremea cînd le-am citit, și Orbirea lui Elias Canetti, și Raport despre orbi (din Despre eroi și morminte de Sabato), însă Eseu despre orbire mi-a plăcut infinit mai mult.



(Puseul din titlu e unul de încîntare și entuziasm, ca să fie clar, cam așa.)

6 comments:

Urmuz said...

Iulian, ar fi fost impardonabil dacă Saramago ne-ar fi invitat la masă şi noi am fi venit când el era încă în bucătăria orbirii, la bustul gol, spălând în chiuvetă ochii plini de sânge.

Iulian Tănase said...

Urmuzz, să știi că îmi pare rău de Saramago: a murit fără să ne cunoască.

mece said...

Am citit şi eu cartea. M-a prins tare,însă am rămas cu impresia că finalul e mult sub ceea ce îl precedă. Adică la cât conţinut are, revenirea la sfârşit aşa, pur şi simplu, la "vedere" nu rezonează, mi s-a părut mie, cu restul cărţii.

andrei said...

Poţi încerca şi "Evanghelia după Iisus"

Iulian Tănase said...

Andrei, sigur, le voi citi pe toate, inclusiv Evanghelia.

vic said...

eheee, saramago...

http://vicoprea.blogspot.com/search/label/saramago