Monday, October 25, 2010

Primim pe adresa redacției blogului: Teoria relativității este simplă

Cititorul care își spune Nea a fost atît de amabil încît a trimis pe adresa acestui blog un text extraordinar, din care vom înțelege – în sfîrșit, poate – ce este teoria relativității și cu ce se mănîncă ea la micul dejun. Să-i mulțumim lui Nea că ne-a luminat.

Aşa cum am spus, teoria relativităţii este atât de simplă, de intuitivă, încât tocmai de asta e greu de explicat. Cum să explici de ce cad merele pe pământ? I-a trebuit lui Newton o groază de timp şi tot nu s-a dumirit până nu l-a lovit un măr în cap. Şi încă nu a dat decât o teorie superficială, care arată doar cum, nu şi de ce.
La fel şi cu relativitatea. Ca să o înţelegeţi totuşi, gândiţi-vă că lumea nu e creată şi guvernată de Dumnezeu, ci de un poliţist, anume de şeful Serviciului de circulaţie rutieră. Iar acesta a decis, din motive doar de el ştiute, că viteza maximă de deplasare prin lume (lumea fiind în cazul nostru oraşul Bucureşti) este de 50 km/oră. Este clar că dacă mergi din Lujerului la Obor nu ai cum să parcurgi cei 10 km în mai puţin de 12 minute, chiar dacă ai alerga şi tu în autobuzul cu care mergi.
Deci, dacă pleci la ora 9.00 din Lujerului, ajungi cel mai devreme la 9.12 la Obor, presupunând că mergi cu cel mai rapid autobuz, că nu prinzi stopuri şi blocaje.
Dar, să zicem că un oarecare pleacă la ora 9.05 din Lujerului cu automobilul proprietate personală şi, din nu se ştie ce motiv, i se rupe de limita maximă de viteză din oraş. Merge cu 120 km/oră şi ajunge la Obor în 5 minute, deci fix la 9.10.
A dat timpul înapoi? L-a dat! A dormit 2 minute în maşină, la Obor, până a ajuns şi fraierul cu autobuzul? A dormit!
Şi să nu-mi spuneţi că l-a amendat miliţia. Cum limita MAXIMĂ de deplasare este de 50 km/oră, înseamnă că nici fotonii nu o pot depăşi, deci o rază de lumină care ar trebui să fie reflectată de maşina lui pentru a ajunge în retina şi, cu puţin noroc, la creierul agentului de circulaţie, nu poate ajunge din urmă maşina lui, ea mergând cu 60 km/oră. Deci este invizibil, miliţia nu îl poate vedea.
Apropo, oare cum i se înfăţişează o rază de lumină unui observator care se deplasează paralel cu ea, şi tot cu viteza luminii?

Data viitoare, Big Bang-ul pe înţelesul tuturor.
În pregătire, teoria Evoluţionist-Creaţionistă unificată.

Nea

9 comments:

Elza said...

doamneee ce chestie ai scos in ultima intrebare:

raze (de lumina) paralele!!!

deci razele paralele nu se pot vedea (in ochi) intre ele :)

Nea said...

Ei, n-am fost chiar atât de amabil, am avut o înţelegere scrisă cu tine că-mi faci lobby la Nobel.

Iulian Tănase said...

Ai fost amabil să accepți lobby-ul la Nobel, în sensul ăsta.

Marius Delaepicentru said...

Mai mult, cu cît mîni mai repede, cu atît mai spre violet se deplasează radiaţia luminoasă a semafoarelor. Cu alte cuvinte, datorită efectului Doppler, toate semafoarele roşii se fac verzi, iar cele verzi, ultraviolete.
(pentru spiritele mai geometrice, e vorba de fenomenul de sens contrar deplasării spre roşu a galaxiilor)

Iulian Tănase said...

Frumos, asta nu mai e fizică, e deja poezie.

Călin said...

Ca să răspund în ton cu postarea: teoria relativitătii în concursul de proză arhiscurtă în care ne-am întâlnit (deocamdată pe margine) arată că important e să participi, nu când începi să faci asta.

P.S. N-a iesit ca lumea, dar sper că ai prins ideea ;)

Iulian Tănase said...

Călin, am prins ideea, nu-i bai. Poza e mișto, chit că e regizată, deci "se" merita oricum demersul tău.

Eu am făcut la radio (guerrilla) un festival de poezie polițistă, care a ieșit foarte bine, și am vrut să fac și un festival de proză foarte scurtă, dar am renunțat, nu se adunase suficientă marfă bună.

Bref, pentru tine, dacă vrei, pot scrie cîteva rînduri în dreptul acelei fotografii.

Călin H said...

N-as zice ba. Dacă te amuză să dai din când în când texte de 500 de semne, ar fi foarte bine pentru „miscarea” pe care încerc s-o pun pe roate. (Acum tocmai curge un concurs de proza arhiscurtă.)

Iulian Tănase said...

Călin, trimis / postat un PA, dar în afara concursului, sper.