Monday, November 8, 2010

Cerul din ceașca de cafea



Cînd mă întîlneam pe stradă cu vreo apă curgătoare
în ochii căreia citeam dragostea dorința dar și alte opere alese
îi spuneam haide pînă la mine să îți fac cunoștință cu ibricul meu
e un ibric sensibil și al naibii de sentimental
una două se înfierbîntă cînd vreo apă cu sare și piper îi face ochi dulci
e un ibric galant știe cum să se poarte cu o apă curgătoare
îi bolborosește lucruri pînă o face să dea în clocot
aici intervin eu și vă servesc cu cafea neagră și zahăr brun
apele curgătoare nu mă prea refuzau
absolvisem școala de elocință la fără frecvență
și mai multe școli ale vieții la seral
știam cum să le iau
ibricul îmi era foarte recunoscător
pe vremea aia apele curgătoare îmi spuneau taică și matcă

3 comments:

Elza said...

un cer limitat de un cerc?

Iulian Tănase said...

Elza, cerul nu poate fi limitat de nici un cerc. Ceea ce se vede este un petic de cer reflectat în luciul unei cafele. Și fotografia nu este photoshopată sau gen.

Elza said...

de parca nu stie toata lumea asta.

hm. din pacate cred ca am dreptate...