Saturday, November 6, 2010

Cum a fost lectura la Berlin

Lectura a avut loc joi seară la reprezentanța Rheinland-Pfalz. Audiența a fost mare pentru o lectură de poezie, peste 200 de persoane, însă gazdele m-au liniștit în privința asta: oamenii veniseră, e drept că pe bază de invitație, pentru vinul și mîncarea absolut grozave. (Mîncarea a fost servită după, vinul – și înainte, și după.) Așadar, prețul pe care oamenii l-au plătit pentru aceste bunătăți a fost să ne asculte pe noi citind poezie :). Am avut ca parteneri de lectură doi poeți, o doamnă din Grecia (Dimitra Christoduolou) și un domn din Bulgaria (Bojko Lambovski), fiecare dintre noi fiind prezent în cîte unul dintre cele trei volume Balkanische Alphabete, apărute la editura Wunderhorn. Poeții germani Ernest Wichner, Mara Genschel și Uwe Kolbe au citit versiunile în nemțește.
Se pare că am fost norocos că mi s-au tradus în germană niște poeme mai cu umor, așa, fiindcă lumea a rîs, pe alocuri în hohote. Mai mult, mi s-a întîmplat pentru prima oară ca oamenii să rîdă și să aplaude în timp ce citeam un poem în română, înainte de a auzi traducerea în germană. N-am nici o explicație, cu excepția faptului că, în partea a doua a poemului, apăreau nume internaționale precum: Mozart, Rolls-Royce, Buddha, Hegel. Dar se rîsese și pînă să pronunț aceste nume.
Una peste alta, a fost bine. Am mai avut lecturi în Germania, dar, în ceea ce privește empatia publicului, pe care aș pune-o și pe seama vinului, asta a fost de departe cea mai bună.

Iată poemul cu Mozart, Hegel și tot neamul lor:

ERA O FEMEIE

I.
Era o femeie și avea perfectă dreptate
îmi spunea
ce mult te-am iubit
îmi spunea
fotografiile și peștii îmi sînt martori intimi
îmi spunea
pentru tine aș fi transformat
apa în vin
vinul în struguri
strugurii în pești
și peștii în ocean
într-un ocean aproape primordial desigur
îmi spunea
pentru tine mi-aș fi lăsat părul să albească
pentru tine mi-aș fi luat viața în celebra secvență „2055“

Era o femeie și îmi spunea
fraze alunecoase cu solzi solizi cu solzi fructiferi
cuvintele se simțeau în gura ei ca peștele în apă
îmi spunea toate acestea și multe altele
în timp ce făcea dragoste
cu cel mai bun prieten al meu
cel mai prieten al meu care murise de mult
dar ea îl readusese la viață
era o femeie care se pricepea bine la asta
era o femeie care îmi spunea „ce mult te-am iubit“
în timp ce făcea dragoste
cu unul care se întorsese din morți

II.
Era o femeie care
în fiecare zi îmi făcea cîte un copil
făcea niște copii foarte buni și foarte frumoși
copii de culoare copii alb-negru
copii sepia copii fresco copii de un galben exemplar
era o femeie care era
un Mozart al feminității
un Rolls-Royce al senzualității
un Buddha al fertilității
un Hegel al gravidității
îmi făcea copii cu duiumul eram un tată fericit
eu eram în altă parte
eu eram departe și ea îmi făcea copii
în fiecare zi cîte unul
băieți și fete
îmi semănau perfect

3 comments:

Anonymous said...

"Prieten" drag, in caz ca ai "lipsit-o pan-acu', uite-o: http://www.youtube.com/watch?v=CdRcy1IZ5-w

As vrea sa-mi spui ca nu m-am tampit de tot, ca asa ceva exista cu adevarat, si ca e mai frumos decat ne-am imaginat noi toti, la un loc. Cred ca nici Sadoveanu n'ar fi fost in stare sa compuna asa ceva, daca mai traia... De Paunescu nici nu'ncape indoiala.

Am vrut doar sa impartashesc asta cu tine. La multi ani!

Iulian Tănase said...

Foarte superb!

Elza said...

te pomenesti ca ai inceput sa zamnesti...