Thursday, September 30, 2010

Fotografii cu pasageri în tranzit

Aseară, pasagerii în tranzit au umplut Clubul Țăranului Român, ceea ce a fost foarte bine. Cîțiva oameni au citit poeme de Gellu Naum, Ada Milea și Radu Bânzaru au cîntat în engleză din Apolodor, iar Mitoș Micleușanu a cîntat într-o limbă inventată pe loc. Mulțumiri lui Silviu Dancu pentru poze.


(Mugur Grosu)

(Vlad Popa)

(Dan Matei, Andrei Oișteanu)

(Cătălin Stănescu)

(Poemix, Ada Milea)

(Ada Milea, Gellu Naum)

(Mitoș Micleușanu)



Tuesday, September 28, 2010

Herta Müller l-a lăsat în offside pe Gabriel Liiceanu

Dialogul de aseară, de la Ateneu, dintre Herta Müller și Gabriel Liiceanu mi s-a părut dezechilibrat. Domnul Liiceanu a fost în repetate rînduri descumpănit de răspunsurile de un firesc dezarmant pe care i le-a dat Herta Müller. Dacă discuția asta ar fi fost un meci de box, domnul Liiceanu ar fi fost în mai multe rînduri numărat. Publicul însă nu l-a numărat pe domnul Liiceanu, ci a aplaudat-o pe Herta Müller. (Voi detalia și argumenta această impresie, dar nu acum, că am treabă.)

Monday, September 27, 2010

Pasageri în tranzit – lectură publică Gellu Naum

Miercuri, 29 septembrie 2010, la nouă ani de la moartea marelui poet, Fundaţia Gellu Naum şi Asociaţia Locul Tare organizează evenimentul Pasageri în tranzit - lectură publică Gellu Naum, la Clubul Țăranului Român, începînd cu ora 20.

În prima parte a serii, lectura publică este deschisă prietenilor poetului care doresc să citească pe scenă cîte un poem de Gellu Naum. În a doua parte, vor cînta, pe texte de Gellu Naum, Ada Milea și Mitoș Micleușanu.

Intrarea este liberă.


(afiș de Mugur Grosu)

Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 la Bucureşti. În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate, deosebit de intensă între anii 1945 -1947, îl va face pe Breton să afirme: „Centrul lumii s-a mutat la Bucureşti“. După decembrie 1947, în condiţiile impunerii realismului socialist ca unică formă de exprimare, grupul se destramă, iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere.
Între 1950 şi 1953 predă lecţii de filozofie la Institutul Agronomic, iar mai apoi îşi cîştigă existenţa din traduceri. După 1968 poate publica din nou. Se retrage la Comana, împreună cu soţia sa Lyggia (născută Alexandrescu) – fondatoare, la moartea poetului, a Fundaţiei Gellu Naum – cu care se căsătorise în 1946 şi care va deveni personajul emblematic al volumului Zenobia, publicat în 1985. Aici, pe „malul albastru“, va continua să-şi scrie poemele. După 1990 este invitat să susţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. Opera sa este tradusă în principalele limbi de circulaţie internaţională, la edituri prestigioase, fiind încununată cu premii importante. În 1995 a fost timp de un an bursier DAAD la Berlin.
Se stinge din viaţă la 29 septembrie 2001, dispariţia sa fiind resimţită ca o mare pierdere pentru poezie.

Sunday, September 26, 2010

Contactomanii onirice

Pe 11 septembrie 2009, Sasha Vlad a avut următorul vis:

Știu că pot face magie punînd laolaltă obiecte diferite. Totuși, mă întreb ce ar putea însemna „punînd laolaltă“: să asamblez obiectele sau să le aranjez într-un anumit fel? Nu sînt sigur. În cele din urmă, înțeleg că pentru a face magie cu obiecte este suficient ca obiectele să se atingă.

Visul a fost un vis pur verbal, pe care Sasha a ales să îl exprime într-un mod vizual, făcînd o serie de colaje care, împreună, compun universul unei magii latente, a cărui metafizică onirică, dacă se poate vorbi de așa ceva, își are rădăcinile în visul de mai sus. Ceea ce mie mi se pare interesant este felul în care visele devin principii prime pentru teoriile noastre despre lume, fie ele și teorii imaginare despre diverse lumi posibile. Contactomaniile onirice ale lui Sasha Vlad, un suprarealist ale cărui investigații sînt îndreptate în special asupra disponibilităților de ordin vizual ale hazardului, sînt o astfel de lume posibilă.






Alte contactomanii onirice pot fi văzute aici.

Friday, September 24, 2010

Poeme de acum zece ani



COȘMARUL UNUI VIS DE IARNĂ

Să visezi că este război și tu ești soldat la infinit
și lupți cu cîte un pistol pe fiecare deget
și tragi în aer cu gloanțe melancolice
care zboară fericite spre inimile de ceață ale dușmanilor
să visezi că cea mai frumoasă femeie din lume
s-a îndrăgostit de tine te ține strîns de braț
ieșiți în oraș beți un pahar de ceva sau altceva
dar ea nu vrea să facă dragoste cu tine
pentru că ți-ar întrerupe visul
în care afli de pe prima pagină a ziarelor
că ai murit într-un război care nu a avut loc niciodată
și atunci de supărare fumezi vaiadera
un drog care nu există


NEPOTRIVIRE DE CARACTER

Tîrziu, după ce palmele mele adormiseră pe trupul tău
mi-am dat seama de ce se întîmplau toate acestea

El nu o vedea pentru că nu avea ochi
ea nu îl auzea pentru că nu avea urechi
el nu o săruta pentru că nu avea gură
ea nu îl iubea pentru că nu avea inimă
el nu îi dăduse nici o palmă (deși o iubea) pentru că nu avea palme
ea nu plîngea pentru că nimeni nu o învățase să plîngă
el nu o visa pentru că nu putea să doarmă

În plus ei nu se întîlniseră niciodată
deși se făcuse tîrziu
și palmele mele dormeau încă pe trupul tău


AȘTEPTARE

Tot așteptîndu-și mamele plecate în oraș
(care nu se mai întorceau)
băieții au devenit bărbați

Tot așteptînd să se îndrăgostească
de băieții deveniți bărbați
fetele au devenit femei

Tot așteptînd să fie fericite
fetele devenite femei
(care plecaseră în oraș)
s-au transformat în amintiri
în ochii băieților deveniți bărbați
care încă le mai așteaptă

Monday, September 20, 2010

Astăzi este ora 15



Epistemologii institutului nostru au inventat două propoziţii revoluţionare: propoziţia „Astăzi este vineri“, care este adevărată o singură zi pe săptămînă, şi propoziţia „A fost ora 15“, care este falsă preţ de o secundă pe zi.

Wednesday, September 15, 2010

Rêvebus



Orizontal – A visa pe orizontală

1 Un fel de copii în miniatură
2 Însușire negativă
3 Aspect secundar – Suspect principal
4 Cai verzi pe pereți
5 Alternativă de mare precizie

Vertical – A visa pe verticală

1 Fenomen infracțional – Cînd șarpele îți mănîncă din palmă
2 Deschizători de drumuri
3 Semnătură pe dantură – Cafea învelită în blană de iepure
4 A aplica radicalul la modul tranșant
5 Vanități estetice

Monday, September 13, 2010

Pasiunea pentru Passionnément

Urmăriți-i pînă la capăt pe acești doi tineri domni (nu sînt decît 2 minute și 40 de secunde).



Bun. Acum încercați să vi-i imaginați făcînd același performance, dar cu alt text. Și nu cu orice alt text, ci cu un text de Mihail Sadoveanu. Și nu cu orice text de Mihail Sadoveanu, ci cu Frații Jderi, integral.

PS: Varianta originală a poemului Passionnément, în lectura lui Luca, poate fi – și chiar trebuie – ascultată aici.

Poem

Thursday, September 9, 2010

Herbie Hancock vine la București

Concertul este pe 29 octombrie la Sala Palatului, mai multe detalii aici, și niște pepene roșu aici:

Monday, September 6, 2010

Șotronul sloven al Nonei Ciobanu

Am scanat trei pagini din prezentarea spectacolului Ristanc, care s-a jucat la Ljubljana pe 5, 6 și 7 iulie. Spectacolul este foarte frumos, mă gîndesc că s-ar putea face chiar și o proiecție cu înregistrarea pentru cei interesați, fie pe Casa Poporului, fie pe vreo casă de sănătate.



Friday, September 3, 2010

73 vs. 37

E bine cînd ți se întîmplă lucruri, cînd senzația de viu nu a ajuns obiect într-un muzeu sau conservă într-o cămară, cînd viața încă își ține ochii ațintiți asupra ta. Lucrurile nici măcar nu sînt extraordinare, țin doar de o anume normalitate. Săptămîna trecută am petrecut-o în Slovenia, la festivalul "Days Of Poetry and Wine", a fost foarte bine, am avut cîteva lecturi, dintre care ultima, cea de sîmbătă, a fost cu multă adrenalină, fiindcă nu e chiar de colo să citești în fața cîtorva sute de oameni, oricît antrenament radiofonic aș avea, de fiecare dată am emoții cînd sînt în situația de a colabora cu poezia la microfon.





Tot în Slovenia mi s-a mai întîmplat ceva, dar fără să știu, abia săptămîna trecută am aflat: pe 5, 6 și 7 iulie s-a jucat un spectacol la Kazemate, în Ljubljana Castle, cu niște texte de-ale mele. Ristanc / Hopscotch, adică Șotron, e un spectacol de dans și muzică făcut de Nona Ciobanu, greu de descris în cuvinte, cu iranianul Kayhan Kalhor cîntînd, live, la kamancheh, cu dansatorul turc Ziya Azazi învîrtindu-se la nesfîrșit în spațiile șotronului, cu o pasăre în burta căreia a intrat Barbara Bulatovic, cu o scenografie video halucinantă pusă la cale de Peter Košir, cu vocea actorului Igor Samobor citind textele mele. Un mic rezumat a ceea ce s-a întîmplat în Ristanc poate fi văzut aici (calitatea înregistrării nu e grozavă, dar tot îți poți face o idee):



Astăzi, cînd întîmplător împlinesc 37 de ani, mi-am dat ultimul examen (o ristancă, normal) la Facultatea de Filosofie, pe care am terminat-o, gata, acum pot să mă apuc și eu de ceva serios.