Tuesday, November 30, 2010

Un El Clásico în viață

Messi nu a marcat, dar a dat o bară, două pase de gol și a luat un cartonaș galben pentru un cot neconvingător primit în gură de la Carvalho. Asta-i tot? Nu chiar. Messi a pierdut pe teren mai mulți jucători de la Real, doar Pepe a reușit de cîteva ori să găsească mingea pe care Messi părea că și-o lipise cu superglue de ghete. Nu, nu era lipită, poate și pentru că, pe durata meciului, a mai și plouat.

Au existat două intervale de timp în care, surprinzător, Barcelona nu a marcat: 36 de minute între golurile al doilea și al treilea, și 32 de minute între golurile al patrulea și al cincilea. Nu, meciul nu a fost întrerupt în aceste intervale, poate doar pentru Real Madrid, care nu a atins mingea prea des. În primul sfert de oră, raportul de posesie a fost 75-25 la sută în favoarea Barcelonei. Singurele momente cînd jucătorii lui Mourinho aveau certitudinea că ajung la mijlocul terenului erau acelea cînd reluau jocul de la centru după cîte un gol al Barcelonei. E drept că Ronaldo, pe care doar Mourinho îl întrece în aroganță, a șutat de cîteva ori la poarta lui Victor Valdes, însă poarta catalană se muta cînd la dreapta, cînd la stînga, mai niciodată pe traiectoria mingii.

Meciul a fost exact atît de dezechilibrat pe cît o arată scorul: 5-0. Au marcat: Xavi (10), Pedro (18), Villa (55, 58), Jeffren (91). Jucătorii madrileni au fost lamentabili, contînd pe teren doar la capitolul cartonașe galbene. Unul dintre aceste tarjetas amarillas a reușit, în cele din urmă, să devină roșu – Sergio Ramos a fost cel care s-a convins încă o dată că și culorile au o aritmetică a lor: galben + galben = roșu. Însă fotbaliștii Realului au fost prea dezorientați în acest meci pentru ca Messi, Villa, Xavi & Co să nu joace, de fapt, împotriva lui Mourinho, personal. Și au jucat de parcă după ultimul fluier al arbitrului ar fi venit sfîrșitul lumii. N-a venit, însă cu ce extaz apocaliptic trebuie să-l fi privit jucătorii Barcelonei și cei aproape o sută de mii de spectatori din tribune pe The Special One, cu care tocmai se măturase gazonul de pe Nou Camp în ritmul de tiki taka ridicat de oamenii lui Guardiola de la firul ierbii la înălțimea tabelei de marcaj. Jurnaliștii spanioli i-au opus acestui ritm un altul, spunînd despre jocul pe care îl practică Realul lui Mourinho că este un fel de tic-tac incisiv și percutant, fără a adăuga însă că Mourinho este un ceasornicar care privește timpul de sus.

El Clásico, așa cum sînt numite meciurile dintre FC Barcelona și Real Madrid are pagină pe Wikipedia. La puține minute după terminarea partidei, pagina era actualizată, semn că și Wikipedia a văzut meciul.

Monday, November 29, 2010

La mulți ani, Radio Guerrilla!

Pe 29 noiembrie 2004 m-am trezit la 4,30 dimineața. La 6 am fost în radio, pentru a pregăti primele știri care aveau să fie citite, la ora 8, de Ciprian Muntele. În calupurile de știri de la orele 11 și 12 – care au fost citite de Traian Băsescu, respectiv de Adrian Năstase – am strecurat cu mîna mea niște șopîrle cu ursuleți și iepurași, fiindcă retorica de atunci, dintre cele două tururi la prezidențiale, avea o indubitabilă componentă cinegetică. Au fost vremuri frumoase. Puțini din cei care am fost atunci la RG mai sînt acum. Vremurile și acționarii vremurilor se schimbă.

Și o poză istorică, de pe vremea cînd făceam matinalul cu Dobro. Domnul din mijloc este domnul Roncea, nu știu cîți își mai amintesc de el.

Friday, November 26, 2010

Lovitura de stat în bibliotecă

Dezamăgiți de clasa politică din România, pentru care dreapta nu este decît o falangă de la degetul mic al mîinii stîngi, dezamăgiți de un președinte care una condamnă (în Parlament) și alta comandă (la bufet), cîțiva intelectuali de dreapta hotărăsc că a venit timpul să se organizeze. Liiceanu, Pleșu, Patapievici și Cărtărescu se întîlnesc să discute ultimele detalii ale loviturii de stat în bibliotecă.

GABRIEL LIICEANU: Nu vă faceți griji, pe Jeffrey Franks îl înlocuim cu Paulo Coelho și întreg universul o să conspire la realizarea unui nou acord cu FMI.
H.-R. PATAPIEVICI: Ești sigur, Gabriel?
GL: A posteriori sigur, am vorbit deja cu Paulo. Pe 20 decembrie e în România, aduce cu el un milion de cititori din întreaga lume.
ANDREI PLEȘU: Deci, mitingul rămîne pe 21 decembrie.
G.L.: A priori și a bsolut. Pe lîngă milionul de cititori ai lui Coelho, mai avem 30.000 de cititori de la Ușa interzisă, 20.000 de la Omul recent, 50.000 de la Despre îngeri și 15.000 de cititori de la Orbitor. Aripa stîngă.
MIRCEA CĂRTĂRESCU: Pot să îi invit și pe cei de la Aripa dreaptă?
GL: Sigur, Mircea, deși nu cred că va mai fi loc în piață și de ei.
HRP: Ei, acum ce mai contează doi-trei manifestanți în plus sau în minus.
GL: Să nu ne pierdem în detalii.
AP: Nu sînt detalii, Gabriel, sînt oameni.
MC: Aș îndrăzni să spun că, mai mult decît oameni, sînt cititori.
HRP: Bravo, Mircea!
GL: Bine, cum vreți voi, însă problema este alta.
AP: Deci, pe 21 e mitingul…
GL: Exact.
HRP: Ai vorbit cu Băsescu?
GL: Da.
MC: Și vine?
GL: Normal că vine, nu putem face nimic fără el.
HRP: A fost de acord?
GL: Să vă spună Andrei, că el a negociat.
AP: Președintele a fost reticent la început, dar, după ce i-am explicat că e mult mai bine să fie răsturnat de la putere de niște intelectuali decît de Ponta și Antonescu, și-a dat acordul.
GL: Bravo, Andrei! Tu ai fi în stare să convingi pe oricine de orice, sau invers.
AP: Elocința și carisma nu se învață din cărți, dragul meu.
HRP: Dragii mei, să nu ne lăsăm ideile blocate în traficul unei gîndiri de proximitate.
MC: Bravo, Horia!
GL: Nu degeaba am zis eu acum cîțiva ani că Kierkegaard este un Patapievici danez… Andrei, ai vorbit cu doctorandele de la NEC?
AP: Da, dragule, pe 1 decembrie discursul președintelui va fi gata.
MC: Ce discurs?
GL: Cum, ce discurs?
AP: Mircea, concentrează-te, dragă, puțin.
MC: A, gata, m-am prins.
GL: Planul e așa: la mitingul de pe 21 decembrie, din fața BCU, președintele va ține un discurs despre filozofia secolului 17, în principal despre Leibniz și Descartes. La un moment dat, cîteva cercetătoare de la NEC, amestecate printre cititorii lui Coelho, vor începe să țipe, se va crea o busculadă, studenții din anul I de la Filosofie vor striga "Afară, afară, cu Leibniz din țară!", Băsescu – așa ne-a promis – se va speria și se va urca pe acoperișul BCU.
AP: Am vorbit cu Mircea…
MC: Cu mine?
AP: Nu, dragule, cu Dinescu…
MC: A, ok, că mă speriasem…
GL: Și ce-a zis?
AP: Cei de la Realitatea sînt de acord să ne împrumute elicopterul.
GL: Gratis?
AP: Nu chiar, condiția a fost să i se publice lui Tatulici o carte la Humanitas.
HRP: Ce carte?
AP: Probabil că aceeași.
GL: E ok, nu e un preț exagerat. Deci, președintele va fugi cu elicopterul Realității.
HRP: Psss, psss, șase-șase!
GL: Ce e?
HRP: Vedeți că vine spre noi Toader Paleologu.
GL: Gata, schimbăm subiectul.
AP: Dragilor, am făcut aseată o pastramă de berbecuț grozavă…
TOADER PALEOLOGU: Bună seara, domnilor! Deranjez?
AP: Nu, dragule, ia loc, de mult voiam să te întreb: ție îți mai place pastrama de berbecuț?

Thursday, November 25, 2010

O marcă auto: biografia



Autobiografiile nu există. Autobiografiile sînt o iluzie. Autobiografiile sînt toate, fără excepţie, incomplete. Trăieşti mai mult decît îţi aminteşti. Îţi aminteşti mai mult decît scrii. Trăieşti şi îţi aminteşti mai repede decît poţi scrie. Finalurile autobiografiei nu coincid niciodată cu finalurile biografiei. Pentru mai multe detalii, vă rog să luaţi legătura cu purtătorul meu de cuvînt.

Tuesday, November 23, 2010

Cum se pleacă în luna de miere



Ca să pleci în luna de miere
ca să pleci în luna de miere
mai întîi trebuie
neapărat trebuie
înainte de toate
înainte de orice
ca să poți pleca liniștit în luna de miere
trebuie neapărat
trebuie neapărat ca luna
ca luna de miere să existe

Și luna de miere nu există
și luna de miere nu există
deși ea trebuie să existe
ca să ai tu unde pleca
dar uite că ea nu există
și uite că ea nici nu poate să existe
chiar dacă ea nu poate nici să nu existe
din moment ce tu
din moment ce tu
trebuie să pleci
trebuie să pleci în luna de miere

Deci ca să poți pleca în luna de miere
ca să poți pleca în sfîrșit în luna de miere
trebuie ca albinele lucrătoare să facă
să facă din corpurile lor o lună de albine lucrătoare
și luna lucrătoare de albine trebuie
pentru ca tu să poți pleca în luna de miere
trebuie ca luna lucrătoare de albine lucrătoare
să aselenizeze pe luna unui cîmp de flori
deși e bine și ca luna de albine să se așeze
peste o lună de salcîm sau peste o lună de tei
pentru ca tu să pleci naibii mai repede în luna aia de miere

Așadar ca să pleci în luna de miere care deja ne stă pe creiere
ca să pleci în luna de miere care ne-a zaharisit creierul
trebuie ca luna de albine lucrătoare să înghită cu mare grijă
luna nectarului care se-nvîrte în jurul lunii înflorite
și luna de nectar să fie amestecată
cu saliva lunii de albine lucrătoare
și toate astea după cum bine îți dai seama
doar pentru ca tu să poți pleca în luna de miere

Revenit acasă cu pleoapele grele de nectarul unui extaz vîscos
cineva ia luna de miere din care tocmai te-ai întors
ia luna de miere și o dizolvă într-o salivă cu gust de salvie

Friday, November 19, 2010

Asta înseamnă să ai noroc în viață

Domnul Lorin Fortuna este un combatant ezoteric, pe care gorilienii, șerpilienii, balaurienii și… peștilienii l-au făcut celebru.



Ieri, domnul Fortuna ne-a vizitat la redacție, pentru a ne acorda un interviu. Rezultatul îl veți vedea în revista Kamikaze. Altfel, sînt mîndru că am avut șansa să îl cunosc și să mă pozez cu domnul Lorin Fortuna. Îi mulțumesc animatorului meu existențial pentru această ocazie.


(împreună cu colegii mei Marian Turosu și Alexandru Căutiș)

Wednesday, November 17, 2010

Gypsy punk de cununie, balkan metal de cumetrie

Mi-ar plăcea să văd o mireasă dansînd pe muzica ăstora de la Kultur Shock:



Foarte călduros vă recomand piesa asta semi-superbă, Chororo:

Tuesday, November 16, 2010

De la Mercedes-Benz la Mercedes-Bonz

Un Mercedes căruia i s-a osificat caroseria.
Un Mercedes căruia i s-a osificat numele de familie.
Un Mercedes numai piele și os.



Ca să ajungi la oase trebuie să ai de-a face cu carnea, deși nici asta nu e obligatoriu.
Sasha Vlad, cel care mi-a „vîndut“ această mașină, este vegetarian. Uite că se poate.
Întreaga expoziție, aici.

Monday, November 15, 2010

Machiajul kamikazelui la tinerețe

Cea mai tare petrecere din lume a picat pe 7 noiembrie a.c., cînd colegul Alexandru Căutiș și-a botezat al treilea copil din lunga sa carieră de jurnalist de investigații. Habar n-am ce a pus Căutiș în băutură de ne-au apărut petele alea de culoare pe față.


(de la stînga la dreapta, în ordinea fețelor pictate de pe tricouri: Alexandru Vărzaru, Marian Turosu, Andrei Manțog, Gabriel Drogeanu, Iulian Tănase, Răzvan Cucui)


(și Alexandru Căutiș, lui-même)

Fluturii și jocurile interzise

Poem de Gellu Naum, din volumul Libertatea de a dormi pe o frunte (1937):




Sunday, November 14, 2010

Pacquiao a mai bătut un mexican



Istoria meciului de azi-dimineață, de la Cawboys Stadium (Texas), dintre Manny Pacquiao și Antonio Margarito a fost redactată în filipineză, cu sînge mexican. Centura mondială la categoria super-mijlocie, versiunea WBC, era disponibilă, și Pacquaio n-a avut nici o problemă să urce în categorie, de la Welterweight la Super Welterweight, pentru a-și tatua pe brațe încă un titlu mondial. Meciul a avut o istorie fără istorie, de fapt. Margarito declarase că se pregătise într-un mod cu totul excepțional pentru acest meci, în timp ce Pacquiao, care, în luna mai a acestui an, a devenit congresman în Camera Reprezentaților din Filipine, era dintotdeauna pregătit pentru acest meci sau pentru oricare altul. Pacquaio a cîștigat la puncte, dar fără nici un efort, ba chiar, la un moment dat, spre finalul meciului, i-a aruncat o privire arbitrului, prin care parcă voia să spună: „Ce faci, nene, nu oprești meciul? Nu vezi cum arată fața mexicanului? Sînt un boxer cu frică de Dumnezeu, cît să-l mai bat?“. În ultima rundă, Pacquiao a dat impresia că nu mai vrea să-l lovească pe Margarito, a mai aruncat cîțiva pumni doar ca răspuns la insistențele adversarului. Primul boxer din lume care a cîștigat zece titluri mondiale la opt categorii de greutate diferite, Pacquaio a bătut la viața lui mulți mexicani (Barrera, Marquez, Larios, Morales, Oscar De la Hoya, iar acum pe Margarito), atrăgîndu-și porecla de Mexicutioner.
Momentan, Pacquiao nu prea mai are cu cine să se bată, poate doar cu Floyd Mayweather sau, eventual, cu Mircea Badea :).

Friday, November 12, 2010

Laurie Anderson, aseară

Am fost norocos să o văd aseară la Teatrul de Operetă, în cadrul festivalului "Viața e frumoasă". Laurie Anderson nu a cîntat, deși ar fi avut ce, a preferat să spună niște povești pe muzică, relatînd niște întîmplări în general poetice, ca o Șeherezadă multimedia care și-a făcut din avangardă un mod de viață. Între povești, a colaborat cu o vioară specială, creată de ea însăși, scoțînd acele sunete pe care le știm în special din Home of the Brave. În concluzie, a fost foarte bine, ca să nu zic mai mult.





Thursday, November 11, 2010

Omagiu, nene!

Unul dintre cei mai talentați oameni pe care i-am cunoscut în această viață superbă, care se încăpățînează să fie din ce în ce în ce ce în ce în ce mai semi-superbă, este domnul Cătălin Stănescu, un dadaist reformat, avangardist mereu în gardă, informator al insecurității emoționale, colaborator al imaginației deșănțate, preot al modestiei, șaman al utopiei, colecționar de foi de varză apocrife. Cuvintele, oricît de tare le-ai strînge cu ușa, tot nu sînt în stare să descrie acest personaj inclasabil, căruia, de ziua lui de naștere, care este chiar astăzi, simt nevoia de a-i aduce un omagiu, iată-l:

Om omagiu mag magiun
Viață lungă și drum bun
Vă urează vesel tun
Primarul comunei Aum

Wednesday, November 10, 2010

Herta Müller. Podoaba rece a vieții



Ăsta este titlul unei expoziții foarte mișto care încă se mai poate vedea la Literaturhaus, în Berlin. Este despre Herta Müller, normal, o istorie personală în cărți, colaje, documente, fotodocumente, filme etc. Cu puțin noroc, expoziția asta ar putea ajunge, într-o variantă adaptată, și în România, dar asta, din cîte am înțeles, nu se va întîmpla prea curînd. Eu am văzut-o săptămîna trecută, am făcut fotografii, am scanat niște documente, pun cîteva aici, să mănînce și gura lu' mass media din România.







Monday, November 8, 2010

Cerul din ceașca de cafea



Cînd mă întîlneam pe stradă cu vreo apă curgătoare
în ochii căreia citeam dragostea dorința dar și alte opere alese
îi spuneam haide pînă la mine să îți fac cunoștință cu ibricul meu
e un ibric sensibil și al naibii de sentimental
una două se înfierbîntă cînd vreo apă cu sare și piper îi face ochi dulci
e un ibric galant știe cum să se poarte cu o apă curgătoare
îi bolborosește lucruri pînă o face să dea în clocot
aici intervin eu și vă servesc cu cafea neagră și zahăr brun
apele curgătoare nu mă prea refuzau
absolvisem școala de elocință la fără frecvență
și mai multe școli ale vieții la seral
știam cum să le iau
ibricul îmi era foarte recunoscător
pe vremea aia apele curgătoare îmi spuneau taică și matcă

Saturday, November 6, 2010

Cum a fost lectura la Berlin

Lectura a avut loc joi seară la reprezentanța Rheinland-Pfalz. Audiența a fost mare pentru o lectură de poezie, peste 200 de persoane, însă gazdele m-au liniștit în privința asta: oamenii veniseră, e drept că pe bază de invitație, pentru vinul și mîncarea absolut grozave. (Mîncarea a fost servită după, vinul – și înainte, și după.) Așadar, prețul pe care oamenii l-au plătit pentru aceste bunătăți a fost să ne asculte pe noi citind poezie :). Am avut ca parteneri de lectură doi poeți, o doamnă din Grecia (Dimitra Christoduolou) și un domn din Bulgaria (Bojko Lambovski), fiecare dintre noi fiind prezent în cîte unul dintre cele trei volume Balkanische Alphabete, apărute la editura Wunderhorn. Poeții germani Ernest Wichner, Mara Genschel și Uwe Kolbe au citit versiunile în nemțește.
Se pare că am fost norocos că mi s-au tradus în germană niște poeme mai cu umor, așa, fiindcă lumea a rîs, pe alocuri în hohote. Mai mult, mi s-a întîmplat pentru prima oară ca oamenii să rîdă și să aplaude în timp ce citeam un poem în română, înainte de a auzi traducerea în germană. N-am nici o explicație, cu excepția faptului că, în partea a doua a poemului, apăreau nume internaționale precum: Mozart, Rolls-Royce, Buddha, Hegel. Dar se rîsese și pînă să pronunț aceste nume.
Una peste alta, a fost bine. Am mai avut lecturi în Germania, dar, în ceea ce privește empatia publicului, pe care aș pune-o și pe seama vinului, asta a fost de departe cea mai bună.

Iată poemul cu Mozart, Hegel și tot neamul lor:

ERA O FEMEIE

I.
Era o femeie și avea perfectă dreptate
îmi spunea
ce mult te-am iubit
îmi spunea
fotografiile și peștii îmi sînt martori intimi
îmi spunea
pentru tine aș fi transformat
apa în vin
vinul în struguri
strugurii în pești
și peștii în ocean
într-un ocean aproape primordial desigur
îmi spunea
pentru tine mi-aș fi lăsat părul să albească
pentru tine mi-aș fi luat viața în celebra secvență „2055“

Era o femeie și îmi spunea
fraze alunecoase cu solzi solizi cu solzi fructiferi
cuvintele se simțeau în gura ei ca peștele în apă
îmi spunea toate acestea și multe altele
în timp ce făcea dragoste
cu cel mai bun prieten al meu
cel mai prieten al meu care murise de mult
dar ea îl readusese la viață
era o femeie care se pricepea bine la asta
era o femeie care îmi spunea „ce mult te-am iubit“
în timp ce făcea dragoste
cu unul care se întorsese din morți

II.
Era o femeie care
în fiecare zi îmi făcea cîte un copil
făcea niște copii foarte buni și foarte frumoși
copii de culoare copii alb-negru
copii sepia copii fresco copii de un galben exemplar
era o femeie care era
un Mozart al feminității
un Rolls-Royce al senzualității
un Buddha al fertilității
un Hegel al gravidității
îmi făcea copii cu duiumul eram un tată fericit
eu eram în altă parte
eu eram departe și ea îmi făcea copii
în fiecare zi cîte unul
băieți și fete
îmi semănau perfect

Tuesday, November 2, 2010

Cum se spune corect: Merlin sau Berlin?

Nu mă pot hotărî de cine îmi place mai mult: de Merlin sau de Berlin. Mîine plec la Berlin, dar nu ca să mă întîlnesc cu Merlin. Berlinul este el însuși un vrăjitor care, în ultima vreme, mă tot cheamă la el. Joi, voi avea o lectură la Landesvertretung Rheinland-Pfalz, In den Ministergärten 6. Dacă aveți drum prin zonă, nu ezitați. Intrarea e liberă ca pasărea cerului.

Monday, November 1, 2010

Stenograme secrete Mitoș Micleușanu-Iulian Tănase (+18)

me: ‬păi, știi să cînți la instrumentul ăla? nu e complicat?
Sent at 7:16 PM on Wednesday
mitos: ‬ ‪stiu frate, eu stiu tot, cand m-am intalnit ultima data cu Dalai Lama, el m-a poreclit: "Stie-tot din Carpati"‬
Sent at 7:17 PM on Wednesday
me: ‬ ‪)‬
bravo
voi ăștia din crimeea sînteți dați dracului
Dat-dracului-din-Carpați
mitos: ‬ ‪da stii care era porecla lu Dalai Lama in liceu? "Fraierica" Da la politehnica, stii cum era porecla lui? " Fraieru"‬
uite-asa, nu ofta!
me: ‬ ‪în URSS i se spunea Davai Lama‬
mitos: ‬ ‪Davai Laba‬
me: ‬ ‪Davai Laba i s-a spus în școala generală‬
mitos: ‬ ‪acuma crezi ca e abstinent?‬  
‪me: ‬ ‪cînd s-a născut, i s-a spus Davai Mama‬
doar în clipa asta e abstinent
chiar: oare Dalai Lama merge la masaj erotic?
în Brazilia știi cum i se spune?
Dalai Samba
sau Dalai Lambada
Sent at 7:22 PM on Wednesday
mitos: ‬ ‪))‬
dalai la bal
Sent at 7:28 PM on Wednesday
me: ‬ ‪hai la dalai‬
tanti, tanti, îl lăsați pe dalai să iasă afară?
Sent at 7:30 PM on Wednesday
mitos: ‬ ‪Dalai Mama Lui‬
Tului mama lui de dalai lama
me: ‬ ‪)‬
mitos: ‬ ‪acuma sughitza de rupe‬
stie ca-l pomenim
me: ‬ ‪acum ne caută ip-urile‬
mitos: ‬ ‪da poate el ti-a scris porcariile alea, te-ai gandit la asta?‬
sa-l dam in judecata!
me: ‬ ‪dar cu cine crezi că vorbești, băiețică? normal că sînt eu, dalai lama‬
mitos: ‬ ‪cum e sa te judeci cu Dalali Lama!‬
))
domnule Dalai Lama, ce surpriza, sunt onorat!
me: ‬ ‪pe domnul iulian l-am trimis după țigări și am profitat puțin‬
mitos: ‬ ‪))‬
me: ‬ ‪noi n-avem wireless la lhasa‬
ești onorat pe dracu
mitos: ‬ ‪) Krishnamurti ma numesc? poate ati auzit de mine, ma cred initiat!‬
me: ‬ ‪krishnamurit?‬
mitos: ‬ ‪))‬
me: ‬ ‪nu mai vorbesc cu morții‬
sorry
m-am lăsat
mitos: ‬ ‪krisnamortii masii de treaba‬
dar domle Lama, sunteti cam infatuat
me: ‬ ‪nu eram pînă să vin în românia‬
m-a stricat mediul
știi că pot să îți îndeplinesc treo dorințe?
trei, oof, mi-e foarte greu să scriu în românește
mitos: ‬ ‪eu domle lama n-am trei, am una‬
me: ‬ ‪zi-o‬
mitos: ‬ ‪sa vreau si eu ceva ca pe vremuri!‬
ca de cand nu mai vreau nimic, m-am imbogatit ca dracu!
si nu-mi convine
me: ‬ ‪nu pot să fac nimic în sensul ăsta‬
cu bogații nu am dialog
mitos: ‬ ‪auzi neica lama, da doamna lama ce mai face?‬
me: ‬ ‪doamna lama e la curve‬
scuză-mă
mitos: ‬ ‪)))))))‬
doamna lama e lezboiana?
me: ‬ ‪da‬
dar nu mai zi
mitos: ‬ ‪))‬
da lama junior ce face?
me: ‬ ‪e cu maică-sa‬
mitos: ‬ ‪si el e... din aia?‬
me: ‬ ‪nu, el încearcă să o convingă pe maică-sa să se culce cu el‬
neam de proști
‪mitos: ‬ ‪ca stiti domle lama sunt unii din alea si unele din ăia!‬
me: ‬ ‪am aflat‬
mitos: ‬ ‪buda fereste!‬
me: ‬ ‪buda nu ferește nimic, el e detașat‬
mitos: ‬ ‪. tre sa salvam domle lama dialogul asta, pentru urmarsii urmasilor masii!‬
me: ‬ ‪mă tem că dialogul nostru, domnule micleușanu, și e onoare să vorbim, nu mai are nici o salvare‬
mitos: ‬ ‪uite, hai sa facem o rubrica in kamikaze, dialoguri secrete pe chat, sa+i gasim un titlu si sa rupem. ne cacam si noi de ras, se caca si altii, de ce sa fim egoisti!‬
me: ‬ ‪da, da‬
mitos: ‬ ‪HAAAAI!!!‬
me: ‬ ‪avem deja primul episod‬
mitos: ‬ ‪uite ca si facem ceva tare impreuna!‬
perfect!
me: ‬ ‪dar, știți, mie mi-e jenă să devin ziarist la vîrsta mea‬
mă vor judeca colegii mei, șamanii
mitos: ‬ ‪ domle lama, jurnalistica e si asta o forma de initiere, chiar daca rau platita!‬
fii atent. gasim un titlu fain de rubrica si bagam.
me: ‬ ‪plus că eu nu mai văd și nu mai aum bine‬
Sent at 7:47 PM on Wednesday
mitos: ‬ ‪ceva de genul "Dalai Badea si Krisnaburti" sau Dalai Gâdea‬
sau ceva mai inteligent de atat