Monday, December 20, 2010

Tăcere



Se poate tăcea în așteptarea unui cuvînt mesianic
care să preia asupra lui păcatele tuturor celorlalte cuvinte.

Thursday, December 16, 2010

Rêvebus



A visa pe orizontală

1 O tragedie plasată într-un pătrat
2 Livadă genealogică în floare
3 Introducere în lumea atomilor sensibili
4 Animal gras
5 Schimb de experiență

A visa pe verticală

1 Motan ieșit din tiparele obișnuite
2 Călăuză nevăzută pe cărările destinului
3 Creație populară transmisă oral
4 Dispare în ceață
5 Aria trapezului de operetă

Tuesday, December 14, 2010

Anatomia valurilor (poem științific)

I. Scurtă descriere



M-am gîndit, de ce nu, la un experiment.
L-am pus în aplicare conform intuiţiei iniţiale.
Am tocmit cîţiva pescari să îmi prindă cîteva valuri.
M-au întrebat – cîte?
Le-am răspuns – cinci.
S-au mirat – cinci!?
Le-am întărit mirarea – da, cinci.
Au vrut să mai pună şi alte întrebări.
I-am oprit la timp – fără alte întrebări!
Le-am dat un aparat de fotografiat.
Le-am zis – înainte de a le prinde, să le faceţi cîte o fotografie.
Au pornit în larg a doua zi, înainte de răsărit.
Mi-au adus valurile la amiază.
Mi-au zis – sînt cinci, le poţi număra.
Le-am numărat – erau cinci.
I-am plătit pe pescari potrivit înţelegerii.
Le-am spus – nu le ţin decît o zi.
M-au întrebat – doar o zi?
Le-am spus – da, o zi.
S-au mirat din nou.
Le-am întărit şi mirarea asta – mîine să veniţi să le luaţi.
M-au întrebat – şi noi ce să facem cu ele?
Le-am răspuns – le daţi drumul în mare, ce altceva!?
Mi-au zis – mîine, la amiază, sîntem la tine.
Am urcat valurile în remorca maşinii.
Am ajuns la locul experimentului în mai puţin de o oră.
Am descărcat valurile din remorcă.
Le-am aşezat pe o pînză impermeabilă.
Mi-am recapitulat ipotezele.
Am hotărît că nu vor avea loc disecţii.
Mi-am confirmat hotărîrea – fără disecţii.
Am verificat starea camerei obscure.
Am verificat starea întunericului dinăuntru.
Am verificat starea razelor negre.
Am pus logograful în funcţiune.
Am constatat că toate funcţionau potrivit planului.
Mi-am făcut datoria faţă de valuri.
Le-am spus că sînt interesat de anatomia lor.
Le-am spus că am o bănuială aproape ştiinţifică în privinţa lor.
Le-am liniştit – nimic rău n-o să vi se întîmple.
Le-am rugat să nu se teamă de întuneric.
Le-am descris în detaliu camera obscură.
Le-am recitat un poem de Sylvia Plath.
Le-am repetat de cîteva ori – razele negre nu sînt nocive.
M-au întrebat – eşti sigur?
Am intrat în camera obscură pentru cîteva secunde.
Le-am spus – mă întorc în cîteva secunde.
M-am întors în cîteva secunde cu un mănunchi de raze negre.
Le-am întins razele – uitaţi-vă, aşa arată.
S-au liniştit.
Le-am vorbit puţin despre bănuiala mea.
Le-am zis – eu cred că ascundeţi ceva.
Au rîs – ce să ascundem?!
Le-am răspuns – nu ştiu, vom vedea după.
Am pus la punct ultimele detalii ale experimentului.
M-am uitat la ceas – era timpul.
Am introdus în camera obscură primul val.
I-am spus – durează un minut, poate două.
L-am aşezat pe un pat.
Am pornit logograful.
Am eliberat razele negre în cameră.
I-am injectat valului 50 ml de întuneric lichid.
Am urmărit cu atenţie ecranul logografului.
Am înţeles că bănuiala mea a fost corectă.
I-am spus valului – eşti liber, poţi să te îmbraci.
I-am mai spus – să intre următorul.
A intrat următorul – rezultatul a fost acelaşi.
A intrat următorul şi următorul următorului.
Au intrat, pe rînd, toate cinci.
Am ştiut de la bun început că valurile ascund ceva.
Am privit logografiile înregistrate de logograf.
N-am ştiut să descifrez acele semne.
M-am bucurat oricum.
Am ştiut de la bun început că valurile ascund ceva.
Am bănuit că există o anatomie efemeră a valurilor.
Am sperat că întunericul camerei obscure va face lumină.
N-am fost sigur de nimic la început.
Am înţeles abia după ce am privit logografiile.
Am ieşit afară din camera obscură.
Le-am arătat valurilor logografiile.
M-au întrebat – ce înseamnă logografie?
Le-am zis – e un alt fel de radiografie.
S-au liniştit.
Le-am invitat – priviţi-le.
S-au mirat – nu s-au recunoscut.
N-au crezut.
Am ştiut că nu vor crede şi nu se vor recunoaşte.
Le-am spus – să lăsăm.
Le-am mai spus – pot să vă culc la mine în noaptea asta.
Au acceptat.
Ne-am trezit tîrziu.
Au venit pescarii – era miezul zilei.
Am urcat valurile în remorcă.
Le-am eliberat în mare potrivit planului.
Au murit la scurt timp.

II. Fotografiile valurilor făcute de pescari

Primul val:

Al doilea val:

Al treilea val:

Al patrulea val:

Al cincilea val:


III. Logografiile celor cinci valuri

Logografia primului val:

Logografia celui de-al doilea val:

Logografia celui de-al treilea val:

Logografia celui de-al patrulea val:

Logografia celui de-al cincilea val:

Monday, December 13, 2010

O fotografie pentru istoria literaturii, geografia muzicii și biologia umorului



(i-am făcut fotografia asta lui Mitoș anul trecut, pe 22 mai, chiar de ziua lui)

Cum stăm cu anticomunismul din cont

Contul RO39CECEB20508RON2704840 este deschis cu cele mai bune intenții, pentru a sprijini echipa Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului. Între timp, Marius Oprea are împuternicire pe acest cont, pentru a dispune oricînd de banii strînși. Suma care s-a adunat pînă acum (astăzi am luat un extras de cont) este de 1051 lei, iar cei care și-au luat de la gură pentru pentru a-i arde comunismului una peste bot sînt următorii, și bravo lor:

Radu Jura
Aurel Luca
Maximilian Machedon
Alexandra & Sebastian Jivan
Remus Cristian Bologan
Costel Moșteanu


(Eu vă țin la curent cu ceea ce i se va mai întîmpla acestui cont)

Friday, December 10, 2010

Un vis cu Sorin Ovidiu Vântu

În ultima perioadă am tot fost întrebat de oameni care au ascultat Războiul Sfîrșitului Săptămînii la Radio Guerrilla dacă și cînd reiau emisiunea, întrebări la care nu am nici un răspuns. Probabil că ăsta este motivul pentru care azi-noapte l-am visat pe Sorin Ovidiu Vântu. Nu îmi amintesc să îl mai fi visat vreo/dată pînă acum. În visul ăsta se făcea că mă întîlnesc cu Vântu într-o frizerie de pe Autostrada Soarelui, Vântu tocmai se tunsese și se bărbierise, își lăsase o mustață nostimă, a la Chaplin (ca să nu zic a la Hitler), m-am așezat pe un scaun lîngă el și i-am zis: Sorine, vreau și eu să reiau emisiunea, promit că nu mai zic nimic de Kamikaze. A tăcut, s-a gîndit și mi-a zis: Bine, sînt de acord, vorbesc eu cu Husar. Am mai reținut că eram îmbrăcat într-un costum negru, cu cravată, ceea ce, în realitate, mi se întîmplă foarte rar.

Wednesday, December 8, 2010

Mi-a venit o idee

Nu știu cum s-a întîmplat, dar mi-a venit. Haideți să facem un happening colectiv, fiecare în raza lui de acțiune. Pentru că pîinea este un aliment la care recurgem aproape zilnic, aș zice să ne focusăm asupra magazinelor de pîine. Fiecare să meargă, așadar, la cîte un magazin de pîine și să întrebe, politicos, vînzătoarea: „Aveți… dreptate, vă rog?“. Este musai ca între „aveți“ și „dreptate“ să faceți o scurtă pauză, așa, ca o ezitare, pentru ca întrebarea să pară cît mai firească. Punem toate răspunsurile pe care le primim aici, pe blog, și rîdem, da?

Thursday, December 2, 2010

Să nu lăsăm trecutul să zacă în pămînt (update)



Ar fi fost bine dacă în momentele astea aș fi avut elocința lui William Wallace sau măcar a lui Mel Gibson, dar poate că nici nu e nevoie de așa ceva. Azi-dimineață, l-am auzit la Radio Guerrilla pe Marius Oprea, președintele Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, povestind lucruri incredibile despre ororile istoriei noastre recente și cît se poate de indecente. Între timp, am și vorbit cu Marius Oprea la telefon și mi-a povestit niște lucruri desprinse parcă dintr-o ficțiune neagră cu un securist ucigînd un bărbat și călăul îl pune pe copilul de patru ani și jumătate al victimei să păzească, timp de două zile, cadavrul tatălui, și copilul se întoarce acasă, la mamă, cu un pumn de bănuți primiți de la un milițian – cîștigase niște bani pentru că își păzise tatăl mort.

Aș vrea să îl ajutăm pe Marius Oprea să ducă mai departe lupta împotriva securiștilor care ne rîd în nas din orice poziție. CICC are nevoie de o mașină pentru a se deplasa în locurile unde sînt îngropați oameni precum bărbatul de care am povestit mai sus. Nici nu e nevoie de o mașină ultraperformantă pentru a ne întoarce în trecutul nostru. Cei care donează sînt rugați să mă anunțe pe email, vă mulțumesc.

Banca: Unicredit Tiriac Bank
Sucursala: Orizont
Nume titular cont: Asociatia pentru Memoria Victimelor Comunismului
Numar cont: RO39BACX0000000514113001

Update 1: Tocmai m-a sunat Marius Oprea și mi-a spus că nu poate primi bani în contul ăsta, pentru că ar trebui să încheie contract de sponsorizare cu fiecare în parte. Deschid eu azi un cont pentru CICC și îl fac public. Mersi.

Update 2: Toți banii care se vor strînge în contul
RO39CECEB20508RON2704840 (e deschis pe numele Iulian Tănase)
vor fi donați Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului
Eu am depus 100 de lei, vă invit și pe voi să depuneți oricît și oricum
Lista donatorilor va fi publicată pe site-ul CICC (cu excepția celor vor dori să rămînă anonimi)
Vă mulțumesc

Wednesday, December 1, 2010

Sînt indiferent că sînt român

Am vorbit cu francezi și nu am avut senzația că m-aș conversa cu Descartes, Voltaire, Napoleon sau Thierry Henry.
Am vorbit cu englezi și nici unul nu era Shakespeare.
Am vorbit cu nemți și în privirea lor nu i-am zărit pe Kant, Novalis, Hegel, Heidegger sau Modern Talking.
Am vorbit cu chinezi și nici unul nu era Liu E, Wang Yirong sau omul din Sîciuan al lui Brecht.
Am vorbit cu americani și nici unul dintre ei nu era reîncarnarea Statuii Libertății.
Am vorbit cu bulgari și nici măcar cel care voia să îmi ia permisul de conducere nu putea fi confundat cu Tzvetan Todorov.
Mă rog, am mai vorbit și cu alții, și nimeni nu părea că mă confundă cu Brâncuși, Cioran, Eliade, Ceaușescu, Băsescu sau Cheeky Girls.

Prin urmare, mă gîndesc că n-ar fi rău dacă am renunța la mîndriile naționale. Dincolo de a fi român sau thailandez, sîntem oameni, însă o zi națională sau internațională a omului nu există, și bravo lor.