Friday, February 25, 2011

Fenomenul Te Pitești

Ăsta e numele pe care i l-am dat eu rezistenței prin cultură: Fenomenul Te Pitești.
Care e altceva decît Fenomenul Te Ploiești.
Și cu totul altceva decît Fenomenul Te Pilești, care ține de rezistența prin băutură.
Și, din nou, altceva decît Fenomenul Te Prostești, sinonim al rezistenței prin incultură.

(Hai că am mai făcut niște glume și azi.)

5 comments:

John DOE said...

Prima dată când ţi-am văzut sintagma în articolul din Kamikaze am găsit-o foarte inteligentă. Dar pe mine nu mă face să râd, ci, dimpotrivă, mă mâhneşte. După ce am citit "Gherla" şi "Patimile după Piteşti"... mai ales "Patimile"... nu mai pot să râd de nimic ce aminteşte de fenomenul Piteşti. Decât să mă împietresc.

Ceea ce mă mai face să nu disper este că mai există şi acum, ca şi atunci, aceia care nu-i cred pe "self-deceiving"-ii ăştia care tot strigă că sunt şi ei OAMENI, doar-doar "wishful thinking"-ul lor se va materializa în realitate. De aceea se tot elogiază ei între ei. Dar restul îi văd exact cum sunt: simpli oameni.

Iulian Tănase said...

John Doe, n-am intenționat nici o clipă să aduc atingere, nici măcar cu vreo parafrază inteligentă, Fenomenului Pitești (luat ca utilizare, nu ca menționare). Eu am plîns cînd am citit cartea lui Ierunca, scuză-mi confidența patetică, așa că n-aș putea glumi pe seama asta. Am parafrazat doar numele sub care a ajuns la noi oroarea aia, nu oroarea în sine.

John DOE said...

Ooo, dar nu te suspectam că ai construit ceva de băşcălie. Dimpotrivă. Chiar am spus că am găsit formularea respectivă inteligentă. Nu am considerat ceea ce ai spus tu ca fiind ceva rău.

Problema e că de obicei un joc de cuvinte inteligent, mă face să zâmbesc apreciativ. Dar, de data aceasta, deşi am apreciat jocul de cuvinte, nu am putut zâmbi cum fac de obicei. Din păcate, cel puţin în ceea ce mă priveşte, demonii aceia ai aneantizat puterea de a zâmbi sau râde la umbra istoriei pe care au comis-o.

Şi nu cred că e ceva patetic în a plânge când citeşti despre barbariile lor. Şi eu am plâns. Cred că aceia care au o fărâmă de moraliatte în ei nu pot să nu plângă.

calliope said...

ceea ce nu se poate spune despre fenomenul Te Eliteşti,ivit cînd omul se dă mare Brînză,la un pahar de vin alb adică:)

deepiny said...

sunt un cititor al dvs. destul de inconsecvent, nu pentru ca nu as fi vrut sa fie altfel, ci fiindca asa a fost sa fie, si vin acum sa va rog ceva destul de neechitabil, sa ma ajutati in promovarea unei petitii oriunde se va putea, aceasta> http://www.petitieonline.ro/petitie-p34197052.html
al carei scurt istoric pe net a inceput pe blogul Azil cafenea.Wp initiatorul ei este Robygiulesti, despre cum am vazut eu lucrurile puteti citi aici http://deepiny.wordpress.com/2011/02/25/incredere/

despre cum vor evolua insa, nu stim niciunul dintre noi, dar stim ca, asa cum spunea intr-un articol dl. Adrian Georgescu, exista cu siguranta, o alta dimensiune a
-sportului- atunci cand el nu urmareste cupa, nici rasplata, doar sansa de a merge pana la capat