Wednesday, March 30, 2011

Un poem nou în Dilema veche


Nou, în sensul că nu a mai fost publicat decît pe poemix. Dilema veche mi-a făcut surpriza (plăcută, normal) să publice Lecția de detecție la rubrica Poemul săptămînii. Să fie primit!

4 comments:

Adina said...

Frumos... Felicitari! :)

Neculai Constantin Munteanu said...

Buna Ziua, domnule Iulian Tanase!
V-am citit poemul. Frumos. Si atit de realist / supra-realist!
Am mai fost pe blogul dvs, am si schimbat citeva vorbe. Odata chiar cred ca v-am facut curios sau doar v-am amuzat povestindu-va, la adapostul anonimatului, cum am gasit o mica plantatie de cinepa de cea mai buna calitate, din care am luat putin si eu, pentru ca parea a nimanui, desi cred ca niste ochi vigilenti ma priveau oarecum critic. Dar posesorul ochilor nu putea interveni, cinepa trebuia sa ramina la parerea ei, ca e a nimanui, adica.
De ce v-am povestit intimplarea. Pai, pentru ca se intimpla la o azvirlitura de bat, hai doua, de casa de la tara a lui Gellu Naum. Mai traia, dar nu era acasa, era la Berlin.
Acum ca stiti de unde sa ma luati, dar si cum ma cheama, vreau sa va spun ca v-am scris sa va multumesc si chiar sa va felicit pentru interviul cu Emil H. Partea comica, cind i-am scris, eu nu stiam ca el nu citise RL si nici nu mi-a spus. In linii mari ce v-a spus dvs, mi-a spus si mie, doar ca mie cu mult, cu mult mai multa triste. Si poate cu o nota in plus in ce priveste aprehensiunile pentru care a hotarit ca revederea sa se petreaca intr-un restaurant si nu la el acasa, cum ar fi fost normal sau cum credeam eu ca ar trebui sa se intimple cu un prieten cum fusese IG.
Ce nu v-a spus EH, poate din delicatete, este ca 1989 a fost un an greu pentru el, si pentru mine, eram in aceeasi barca, si uneori, am fi tresarit si daca o frunza ne-ar fi cazut pe umar. Asta ne-a facut mult mai "vigilenti" in intilnirile care ni se propuneu, la care eram invitati si, desigur, si la prietenii buni care ne vizitau. Uneori pina la paranoia.
Ce aveti dvs in plus este raspunsul la ultima intrebare. Cind ne-am vorbit, inainte de a fi citit RL, parea mai comprehensiv.
Trist.
Trist e si ca IG ascunde si isi ascunde ceva. Convingerea mea, probabil ca acum si a lui EH, este ca IG a ajuns in vest cu o tinta precisa, indiferent ca fost sau nu constient de ea, idiferent ca era... sau nu era... sau a devenit... sau urma sa devina. Iar tinta era chiar EH!
Altfel, diplomat, foarte diplomat, cum ziceti...
Ginduri bune si
S-auzim numai de bine

Iulian Tănase said...

Domnule N.C. Munteanu, vă mulțumesc pentru mesaj, sînt onorat și foarte onorat.

Anonymous said...

Bai, ce frumos!