Sunday, April 17, 2011

Cum aș putea oare să te uit



Cum aş putea oare să te uit
cînd tu vii la mine în fiecare noapte
despici uşor fereastra în două şi intri şi ieşi şi intri
şi te uiţi şi mă uiţi şi iar te uiţi cum te visez şi te văd
cum tai în două fereastra şi intri şi ieşi şi te uiţi şi mă uiţi
cum aş putea oare să te uit
cînd tu ţi-ai făcut din ubicuitate un tandru obicei
şi eşti peste tot și eu sînt pe niciunde
cînd îmi invadezi conştiinţa cu subconştientul tău
şi îmi intri sub piele epilîndu-mi venele prin interior
şi te plimbi cu gondole tăcute pe arterele mele şi îmi tulburi sîngele
cum aş putea oare să te uit
cînd tu înalţi castele de nisip din mîinile mele
şi circuli fără bilet pe toate liniile palmelor mele
cum aş putea oare să te uit
cînd în fiecare dimineaţă cînd mă bărbieresc
tu eşti acolo mă aştepţi şi îmi dai bună dimineaţa din oglindă
cum aş putea oare să te uit

5 comments:

calliope said...

Acest frumos phoem a mai trecut pe aici prin septembrie 2009 ,daca nu ma tradeaza deloc memoria,dar f bine ca revine,nu erau toti nascuti pe vremea aceea si exercitiul de uitare trebuie sa ni-l reamintim periodic :)

Iulian Tănase said...

Acest poem l-am pus pentru Leo. Lui Leo îi plăcea mult poemul ăsta.

calliope said...

...îl va simţi iarăşi,poate că într-o altă lume există mai multă tăcere pentru a asculta poeme.

Anonymous said...

Bye Bye, Leo!
http://www.youtube.com/watch?v=aDSh5wUtXt4

www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/leo

Stef said...

E timpul sa reveniti, pe o cale mai directa si mai rapida catre cei care asemeni lui Atlas mai tinem lumea pe umeri. Tu si Miclos. Pentru ca nu mai avem timp.