Saturday, June 11, 2011

Eseu despre vorbire

Iată-i pe acești bărbați
iată-le și pe aceste femei
iată-i și pe acești copii
o ceață neagră le-a umplut gurile
limbile li s-au întunecat și li s-au albit
pînă de curînd tăceau cu ochi de vultur
tăceau pînă hăt departe
dar iată-i acum
iată-i pe acești bărbați și pe acești copii
iată-le pe aceste femei
au vorbit cu toții
au vorbit
vorbirea a pus stăpînire pe ei
epidemia de vorbire le-a luat limbile pe sus
tăcerile lor altădată strălucitoare
vorbecăiesc acum printre cuvinte

3 comments:

Anonymous said...

Vizitati www.dan-danila.de

Feedback? Link?

Multumesc,
Dan Danila

Anonymous said...

eseul dv despre tacere e mult mai lung,iata cum tacerea are intotdeauna mai multe cuvinte la ea,tocmai pentru ca le pastreaza discret si nu le arunca in vorba:)
(port un nume domnesc,dar il tac:)

Lili said...

Foarte frumos ! Felicitari pentru insemnatatea pe care o dati cuvintelor !

Lili.
(Ma semnez ca sa imi ramana si mie o amprenta in Universul Dvs. )