Friday, September 16, 2011

Sylvia Plath: Cîntec de dimineață



Dragostea te-a făcut să mergi ca un ceas de aur supraponderal.
Moaşa ţi-a pălmuit tălpile şi ţipătul tău dezgolit
Şi-a ocupat locul printre elemente.

Ecoul vocilor noastre, amplificînd venirea ta. Statuie nou-născută.
Într-un muzeu expus curenţilor de aer, goliciunea ta
Ne umbreşte adăpostul. Stăm de jur împrejur goi precum pereţii.

Nu îţi mai sînt mamă
Doar norul ce distilează o oglindă pentru a-şi reflecta lenta
dispariție în bătaia vîntului.

Noapte de noapte fluturele respiraţiei tale
Se zbate printre trandafirii roz veştejiţi. Mă trezesc şi ascult:
O mare-ndepărtată se-agită în urechea mea.

Un plînset şi mă împiedic de pat, greoaie ca o vacă şi înflorată
În victoriana mea cămașă de noapte.
Gura ta se deschide limpede ca a unei pisici. Rama ferestrei

Îşi albeşte stelele palide şi le înghite. Iar acum tu experimentezi
Intonaţiile tale insuportabile;
Vocale transparente se-nalţă precum baloanele.

(traducere I.T.)

2 comments:

Zadkielix said...

Minunat acest poem!
Cu adevarat transcede sferele...
:)
Multumesc frmos ca postati asemenea lucruri si ca existati!
:)

Anonymous said...

pe cind cartea cu poemele S. Plath?
urma sa apara la editura Art?
mai apare?

multumesc pentru poem.