Saturday, November 12, 2011

Să presupunem prin absurd

Ce anume? Să presupunem prin absurd că cineva m-ar întreba ce fac. Dacă s-ar întîmpla asta, aș recunoaște că, da, dom'le, asta e o întrebare dificilă, poate și pentru că nu mă așteptam deloc la una ca asta. De fapt, nu fac decît să evit un răspuns direct la o întrebare încă nepusă. Răspunsul are toată libertatea să stea la locul lui, el are chiar libertatea de a nu exista (încă), dar de ce să batem apa în piuă cînd știm foarte bine că, oricît am bate-o, ceea ce iese nu poate fi întins pe pîine (ca și cum ar fi unt)?
Anul ăsta a fost (și încă este) un an foarte bun pentru a aștepta. Am tot așteptat (la obiect) să se întîmple diverse lucruri (care, pînă la urmă, s-au întîmplat), o așteptare din care speranța nu a fost deloc exclusă, și nu întîmplător în limba spaniolă, de exemplu, la a aștepta se spune esperar. În germană, Hoffnung (hoffen = a spera) și Erwartung (erwarten = a aștepta) sînt sinonime, iar sinonimia funcționează încă și în alte limbi. E clar: cînd aștepți, speri. Cînd speri, aștepți să se întîmple ceva, în fine. Acum aștept doi copii. Unul e o carte. Un copil în carte și oase, cu suflet și oase migratoare. Celălalt e om. Omul vine după carte, la fel cum la început a fost cuvîntul, abia apoi au apărut Adam și Eva cu tot neamul lor, care sîntem chiar noi, ăștia 7 miliarde. Răspunsul, ca să revin la întrebarea nepusă, e simplu: aștept. Aștept și abia aștept. E bine să ai ce să aștepți, totul e ca așteptarea să nu te țină pe loc, să nu îți blocheze mintea și sufletul, așteptarea trebuie să fie fluidă, ca un fluviu viu, treaz, cu adîncul transparent plin de viață, și să sperăm că Heraclit nu se supără dacă, așezînd acest fluviu în fața oglinzii, ne vom vedea pe noi (și, pe alocuri, chiar ne vom recunoaște).

5 comments:

EMEL said...

ca bine mai zici (si faci :)
sa asteptam sperand si sa speram asteptand... altfel, asteptarea fara speranta ar fi, intr-adevar, absurda.
sa ai parte de asteptari cel putin la fel de fertile!
sa te bucuri de copiii mult doriti, asteptati, adorati...

geraldine said...

:)Dacă presupunerea este adevărată (prin absurd sau nu)înseamnă că: dacă aştepţi frumos, ţi se poate întîmpla!

Iulian Tănase said...

Emel, Geraldine, mersi!

DanPacurar said...

"Astept si abia astept" - genial.
Daca asteptarea e privita din perspectiva sperantei nu are cum sa fie altfel decat fluida.

nicolaschiru.blogspot.com said...

Interesante finele distincţii pe care le realizaţi aici! Intr-un fel aţi creat o poezie a Aşteptării,ca stare ontologică a omului, ca mod de a fi!
Plăcut impresionat!
mult bine!
Cătălin Chiru