Wednesday, January 26, 2011

Apropo de cei care au colaborat cu Securitatea

Părinții mei sînt oameni simpli, n-au multă școală, dar au minte destulă.
Mi-am tot adus aminte în ultimii ani, în timp ce citeam de unii saul alții,
intelectuali fini și scriitori subțiri care fie dăduseră cu subsemnatul la Securitate,
fie îl pupaseră-n cur pe Ceaușescu pentru a-și putea face un rost de ros în viață,
o discuție între ai mei, eram copil și i-am surprins vorbind în șoaptă
cu niște hîrtii în față. Mie și sorei mele nu ne-au spus despre ce era vorba în șoapta aia,
oricum n-am fi înțeles, dar, la un moment dat, am aflat despre ce fusese șușoteala aia,
apoi au trecut ani destui și n-am mai fost sigur că știu sau că știusem vreodată.
De Sărbătorile astea, cînd am fost acasă la ai mei, în Moldova, l-am întrebat pe tata,
mai ții minte, mai ținea minte, și, păi, am refuzat. S-au ținut unii de capul lor
să se înscrie în PCR, și ei n-au vrut, de ce n-ați vrut, l-am întrebat pe tata,
și el mi-a spus: ședințele alea de partid erau lungi și plictisitoare,
și n-ați fi avut niște avantaje dacă v-ați fi înscris, am insistat eu,
ba da, dar am preferat să am timp decît să am avantaje.

În trecut continuă să se petreacă lucruri urîte, în trecut încă se colaborează cu Securitatea,
însă părinții mei, în același trecut, continuă să aibă timp.
Sînt mîndru de ei în toate timpurile.

Monday, January 17, 2011

Metensomatosuar



Lumea este o pădure de arbori genealogici ale căror rădăcini s-au osificat între timp, și din aceste oase risipite aiurea prin nenumăratele straturi ale unui adînc ubicuu ne-am ridicat noi la suprafață, mișunăm încolo și-ncoace ca niște frunze călcîndu-și în picioare rădăcinile, și nu e decît o chestiune de timp pînă cînd sîngele acestor frunze se va osifica și va coborî în adînc, și ce minunați sînt acești alergători care bat suta de metri în secunde din ce în ce mai puține pe această pistă dedesubtul căreia se odihnesc oasele stră-stră-stră-stră-străbunicilor celui care a trecut primul linia de sosire, însă el nu are de unde să știe asta.

Sunday, January 16, 2011

Foarte bună vorba asta



Nu mai știu cînd, unde și de ce am citit-o, dar mi-a plăcut mult, poate și pentru că îți dă de gîndit.
Vorba a zis-o un anonim din Nain-Labrador și sună așa:
„O poveste nu este adevărată decît atunci cînd cel care o relatează pune ceva din el însuși în ea.“
Ce este acest ceva din noi înșine care face poveștile pe care le spunem adevărate?

Friday, January 14, 2011

Emma



Eu nu-mi trăiesc prezentul în care îţi spun toate acestea
eu nu trăiesc acum cînd fac dragoste cu tine
cînd te ţin în braţe eu nu înţeleg acest gest
nici aceste cuvinte pe care ţi le spun acum nu sînt întru totul trăite –
căci eu nu trăiesc atunci cînd par că trăiesc.

Eu trăiesc înainte şi după ce mi se întîmplă să trăiesc
pentru mine totul este imaginaţie, închipuire
realitatea păleşte în faţa visului
tu nu ştii, bunăoară, că eu am făcut dragoste cu tine
de zeci de ori pînă să se întîmple în realitate
în realitatea aceasta convenţională
creierul meu este plin de vieţi reprimate, de vieţi excesiv imaginate
eu m-am sinucis de sute de ori pînă acum
şi mă voi mai sinucide de sute de ori
pînă va fi să se întîmple cu adevărat
eu mi-am trăit naşterea cu mult înainte de a mă naşte
şi îmi voi trăi moartea abia după ce voi muri aşa cum se moare.

Nu pot altfel. Pentru mine totul e pretext: tu, aceste gesturi ale tale
aceste priviri nedumerite, aceste săruturi ultimative
toate sînt pretexte pentru trăirile mele închipuite –
chiar şi eu însămi sînt pentru mine un simplu pretext.
Eu trăiesc prea puţin în această lume
noi abia dacă am schimbat în realitate cîteva cuvinte –
în lumea mea am vorbit cu tine zile şi nopţi în şir
eu ştiu cine eşti din ceea ce am vrut să-mi spui
(şi mi-ai spus tu) despre tine
şi din ceea ce mi-am spus eu despre tine
atunci cînd plecai cu treburi din imaginaţia mea.
Însă eu, eu nu ştiu cine sînt pentru că de fiecare dată
îmi spun despre mine cu totul altceva
şi de fiecare dată cred ceea ce îmi spun despre mine.
Să nu îţi închipui însă că eu trăiesc acest prezent
în care îţi spun toate acestea.

Wednesday, January 12, 2011

Ice Age 4



Foarte frumos trailerul, înțelegem și noi, în sfîrșit, cum a fost posibilă deriva continentelor.

Thursday, January 6, 2011

Veniți să jucăm Șotron cu Nona Ciobanu

Sîmbăta asta, ora 16, la Clubul Țăranului Român.
Nona Ciobanu va prezenta proiectul Șotron, care a avut loc vara trecută la Ljubljana,
va fi o proiecție de 20 de minute a spectacolului, ne distrăm și noi, ce naiba să facem.

Page not found (poemics)


Aceleași persoane pot spune cu totul alte lucruri.

Wednesday, January 5, 2011

Tuesday, January 4, 2011

Eclipsa de soare (english version)

Eclipsa de soare văzută din Balta Albă

A lăsa pe cineva cu ochii-n Soare este o expresie împotriva căreia, astăzi, Luna s-a revoltat puțin. Și, revoltîndu-se, i-a ars Soarelui o eclipsă peste bot de s-o țină minte cîte zile va mai arde gazul aiurea prin Univers. Uite de aia e bine să te miști, mai eclipsezi pe unul, pe altul, altfel trece eternitatea, plus că e distractiv ca, la cinematograf, ăla din spatele tău să nu poată vedea filmul decît pe sărite.




Monday, January 3, 2011

Să nu ne pierdem esperanța în poezie

La KancerKliniko (Clinica de Cancer) este o revistă (politică, culturală, de scandal, eclectică) editată în Franța de un grup independent de esperantişti, în frunte cu Jacques Le Puil. Deşi e editată în Franţa, are un corp internaţional de colaboratori – aceste informații mi le-a furnizat prietenul meu Ionel Oneț, fondator al Școlii Ardelene de Esperanto, care însă locuiește de ani buni, cum e și normal, în Olanda, la Rotterdam. Astăzi, reîntorcîndu-mă la lucru, am intrat în posesia unui plic în care zăcea un exemplar din ultimul număr pe 2010 al revistei La KancerKlinik și, surpriză, am găsit la pagina 30 o coloană cu trei poeme de-ale mele traduse în esperanto de Ionel, fără să îmi spună nimic în prealabil, că altfel n-ar mai fi fost surpriză, ci vreo rudă îndepărtată de-ale ei.