Thursday, September 29, 2011

29 septembrie

În urmă cu 10 ani, Gellu Naum se stingea din viață la vîrsta de 86 de ani. Poemul de mai jos este scris la scurt timp:


Într-o zi de septembrie chipul meu a devenit altul

Dumitale trebuie să îți spun domnule despre acest altul
despre chipul pe care îl păstrez într-unul din sertarele bastarde
chipul mereu neschimbat care seamănă cu mine și pe care îl îmbrac
seara tîrziu cînd singurătatea se face comodă
și mi se aruncă în brațe

În ziua aceea de septembrie s-a întîmplat
ceea ce unul dintre noi prevăzuse mai de mult –
lacrimile mi-au scrijelit obrajii
și toate liniile din palme mi s-au așezat pe față

A fost ceva inadmisibil domnule și necesar și revoltător
a fost o palmă de septembrie pe fața mea încă tînără
aveam 28 și era 29
nu puteam să mai ies în lume – eram tînăr domnule și eram scrijelit
de ridurile imprevizibile ale unui septembrie inevitabil

De aceea mi-am desprins chipul de pe față
și l-am ascuns într-un sertar inaccesibil
și a fost un noroc să am un chip de rezervă cu care să merg la serviciu
căci tinerețea mea era de serviciu și nu putea să nu se ducă

Și seara cînd ajung acasă
îmi pun pe față chipul septembrional de demult
și printre riduri te zăresc pe dumneata
și lacrimile nu vor domnule să stea la locul lor
ci scrijelesc oglinda tînără în care te privesc

(De Gellu Naum mi-e dor în continuare.)

Sunday, September 25, 2011

Wednesday, September 21, 2011

Nach Wien

Duminică plec la Viena unde voi face joncțiunea cu doi poeți pe care îi admir foarte mult, Constantin Acosmei și Vasile Leac. Luni, 26 septembrie, vom avea împreună o lectură la ICR-ul vienez, vom citi din Balkanische Alphabete, ceea ce am mai făcut de cîteva ori, în aceeași formulă, în Germania.

Friday, September 16, 2011

Sylvia Plath: Cîntec de dimineață



Dragostea te-a făcut să mergi ca un ceas de aur supraponderal.
Moaşa ţi-a pălmuit tălpile şi ţipătul tău dezgolit
Şi-a ocupat locul printre elemente.

Ecoul vocilor noastre, amplificînd venirea ta. Statuie nou-născută.
Într-un muzeu expus curenţilor de aer, goliciunea ta
Ne umbreşte adăpostul. Stăm de jur împrejur goi precum pereţii.

Nu îţi mai sînt mamă
Doar norul ce distilează o oglindă pentru a-şi reflecta lenta
dispariție în bătaia vîntului.

Noapte de noapte fluturele respiraţiei tale
Se zbate printre trandafirii roz veştejiţi. Mă trezesc şi ascult:
O mare-ndepărtată se-agită în urechea mea.

Un plînset şi mă împiedic de pat, greoaie ca o vacă şi înflorată
În victoriana mea cămașă de noapte.
Gura ta se deschide limpede ca a unei pisici. Rama ferestrei

Îşi albeşte stelele palide şi le înghite. Iar acum tu experimentezi
Intonaţiile tale insuportabile;
Vocale transparente se-nalţă precum baloanele.

(traducere I.T.)

Thursday, September 15, 2011

Secol mic (un poem de Ernest Wichner)



I
Această zi nu a fost
această zi.

Era 30 iunie
1914.
Străbunicul avea
tăiței în barbă –
și-a ras tăițeii
și și-a dezbrăcat uniforma.

Apoi eu trebuia deodată
să explic totul. Am plecat.

II
După gard, în fundul grădinii,
începea jungla. În pîrîiașe tăcute
cutii de tablă fîșii argintii
din război hoituri de pisici
șerpii și crocodilii
din cărțile bibliotecii sătești.
Spre casă călăream. Spre
soarele care scădea. Trei minute
depărtare. Acum. 35 de ani
distanță.

III
Nimic nu mai lipsește. Din nou
aviatorii sportivi deasupra orașului. Copilăria ta
o rană deschizîndu-se lent. Cuvinte în piață.
Cuvintele. Își fac curaj. Teamă.
Nu știu.

Ceea ce lipsește rămîne. Nici un spațiu.
Vînt. Cuvintele seara.
Se adună în piață.
Stau acolo. Se întunecă încet.
Se face tăcere.

(traducere I.T.)

(din volumul Neuschnee und Ovomaltine, hochroth Verlag, 2010)

Și versiunea originală (la cererea spectatorilor):

Kleines Jahrhundert

I
Dieser Tag war nicht
dieser Tag.

Es war der dreißigste Juni
neunzehnhundertvierzehn.
Urgroßvater hatte sich die
Nudeln aus dem Schnautzbart
gewischt und den Uniformrock
ausgezogen.

Dann sollte ich plötzlich
alles erklären. Und ging.

II
Hinter den Gartenzäunen
begann der Urwald. In den stillen
Rinnsalen Blechbüchsen Silber-
streifen vom Krieg Katzenkadaver
die Schlangen und Krokodile
aus den Büchern der Dorfbibliothek.
Heimwärts ritten wir. Auf die
sinkende Sonne zu. Drei Minuten
weit. Jetzt. Fünfunddreißig
Jahre.

III
Nichts fehlt mehr. Wieder Sport-
flieger über der Stadt. Deine wund-
geriebene Kindheit. Wörter auf dem Platz.
Wörter. Sprechen sich Mut zu. Angst.
Wissen nich.

Es bleibt, was fehlt. Die Lücke
nicht. Wind. Abends die Wörter.
Versammeln sich auf dem Platz.
Stehen da. Langsam wird es
dunkel. Schweigen wird.

Anul cînd a intrat Cucamonga în viața mea

2003, ăsta e anul. Replica din planșa de mai jos îi aparține lui Sasha Vlad.



(din volumul înainte / după – 52 de apariții trans-vizuale generate de hazard,; autori: gheorghe rasovszky, dan stanciu, iulian tănase, sasha vlad)

Friday, September 9, 2011

În drum spre tipar



Cam așa arată, finalmente, copertele I și IV ale volumului Cucamonga, însă și interiorul cărții a ieșit bine, mă refer la paginare, literă și așa mai departe. Am numai cuvinte de laudă pentru cei de la Herg Benet, cu care am colaborat excelent.

Monday, September 5, 2011

A fost bine

Cam atît îmi vine să spun despre festivalul de literatură de la Lana (Italia, Tirolul de Sud), unde am fost săptămîna trecută, acompaniat de vorbitorii de română Rita Chirian și Ernest Wichner. Cît despre locurile de acolo, sînt absolut splendide.