Monday, April 30, 2012

Iubitafizica face 10 ani

Cea mai bună petrecere la o asemenea aniversare rotundă ar fi o reeditare pe hîrtie,
însă localurile sînt ocupate probabil cu alte sindrofii editoriale, și foarte bine că sînt.
Săptămîna trecută eram în Londophone cînd a venit la mine un tînăr domn din Cluj-Napoca, Traian,
de profesie biolog, ajuns în București cu treburi. M-a întrebat dacă eu sînt eu, i-am zis că da,
a scos din geantă un exemplar din Iubitafizica și unul din Pentru Gellu Naum,
i le-am semnat la cerere, și semnînd pe Iubitafizica a fost ca și cum aș fi semnat pe o copie a certificatului meu de naștere,
apoi ne-am conversat despre athanoare și Naum, a fost frumos.

Și un poem din Iubitafizica:

GRINGA

E noapte. Stau singur şi îmi amintesc.

E după-amiază. Tu stai singură şi îţi aminteşti.

Îmi îngrop mîinile în carnea albă a aşteptării şi îmi amintesc: singurătatea mea spontană e la locul ei, visează, îmi face semne cu mîna, îi răspund fără să-i răspund, comunicăm în felul acesta.

Tu stai singură şi îţi aminteşti: trupul tău alunecînd încontinuu peste trupul meu ca lumina şi întunericul deasupra pămîntului, trupul meu o imensă singurătate alunecînd peste singurătatea trupului tău.

Însă adevărul nu este decît o închipuire bizară de-a mea. E noapte, stau singur şi îmi amintesc: ea crede tot ce visează, ea visează tot ce îşi aminteşte. Între vise şi amintiri nu există, în cazul ei, nici o diferenţă esenţială: ceea ce i se întîmplă nu este decît reflexul difuz a ceea ce îşi aminteşte ori visează.

Tu stai singură şi îţi aminteşti: trupul meu revoltîndu-se împotriva mea, împotriva aşteptării, poezia alunecînd peste trupul meu care îşi aminteşte noaptea în care te visez, te imaginez şi te închipui ca pe un mit alcătuit din globule roşii locuind în camerele din faţă ale inimii mele.

E noapte. Stau singur şi îmi amintesc: tu stai singură şi îţi aminteşti: eu stau singur şi îmi amintesc: durerea pe care o port eşti tu, uitarea pe care o duc cu mine peste tot sînt eu, the weight I carry is love, depărtarea aceasta înseamnă moarte.

Amintirile – nişte priviri insistente.

4 comments:

mece said...

Da. Ideea reeditării e bună. Cum eu am găsit Iubitafizica mult după apariţia ei fizică, am doar un pdf care-i prea puţin. Am căutat-o o vreme pe la buchinişti dar fără de succes. La mulţi ani!

mece said...
This comment has been removed by the author.
mece said...
This comment has been removed by the author.
Anonymous said...

ultimul vers face toti banii :)