Saturday, August 18, 2012

Icoane contra dinți


Fragmentul din "Oase migratoare" pe care l-am citit aseară în clubul Légère:

Cu cîțiva ani înainte de întîlnirea cu oasele, într-o vară despre care nu își mai amintește nimic altceva, Fotograful a fost cuprins de o depresie căreia nu îi dădea nicicum de cap. Căzuse în el însuși ca într-o prăpastie și în această prăpastie se întîmplau lucruri al căror cap le înghițea coada, plămînii își asfixiau aerul, inima își îneca sîngele, urechile asurzeau pînă și cele mai puternice zgomote, iar ochii nu aveau nici o dificultate în a orbi lumina sau întunericul, le era totuna. Sufletul Fotografului se transformase într-o mlaștină care se scufunda în ea însăși, și un prieten l-a sfătuit atunci să își cumpere pînze și cartoane, uleiuri și pensule, și să se apuce de pictat. Fotograful și-a cumpărat toate lucrurile de care avea nevoie, s-a închis în casă și timp de o lună a pictat fără oprire. Culorile le amesteca cu mîlul acelei mlaștini în care sufletul lui se zbătea ca un animal în capcană și, cînd tot mîlul a ajuns pe pînze și cartoane, sufletul Fotografului s-a ridicat la suprafață și s-a așezat la locul său, și în mintea Fotografului s-a făcut lumină, și lumina a dizolvat depresia, fragmentînd-o în particule microscopice, și depresia s-a desprins de la locul ei, și Fotograful și-a privit depresia înălțîndu-se în văzduh ca un abur, la fel cum se ridică ploaia din pămîntul cald într-o după-amiază de vară.

Cu tablourile pe care le-a pictat nu era nimic de făcut, nimeni, niciodată, nu ar fi dat vreun ban pe ele și, privindu-le, Fotograful a zîmbit cum zîmbesc oamenii atunci cînd își amintesc ceva sau altceva. Fotograful își amintise de un alt prieten, pictor, căruia îi lipseau cîțiva dinți din gură și absența acestor unelte atît de utile nu era cel mai bun aliat al rîsului, prietenul Fotografului rîdea cu prudență, fiindcă, de cum ar fi deschis gura, absența aceea din gură și-ar fi făcut imediat simțită prezența. Într-o zi, Fotograful s-a întîlnit cu prietenul pictor și rîsul acestuia, imprudent de firesc, a scos la iveală o dantură impecabilă, îți puteai face și freza în oglinda lor, te-a costat probabil o avere să-ți pui dinții ăștia, nu-i așa, l-a întrebat Fotograful, și prietenul lui i-a spus că nu l-a costat nici un ban, stomatologul care îi pusese dinții era un mare amator de obiecte bisericești și prietenul Fotografului i-a pictat cîteva icoane. "Icoane contra dinți", așadar, un schimb cît se poate de echitabil, și nu ar fi tocmai deplasat dacă Organizația Națiunilor Unite ar pune bazele unui program internațional prin care pictorii de icoane și stomatologii din întreaga lume ar strînge și mai mult legăturile: tu îmi faci mie o icoană, eu îți pun ție trei dinți, sau invers: eu îți umplu pereții cu icoane, tu îmi umpli gura cu dinți, sau invers: eu îți umplu pereții cu dinți, tu îmi umpli gura cu icoane, sau invers: tu îmi umpli gura cu pereți, eu îți umplu icoanele cu dinți, și așa mai departe. Dacă "Petrol contra hrană" a fost un program de succes, de ce n-ar putea fi și "Icoane contra dinți"?

No comments: