Monday, September 3, 2012

Poemul bătăilor de inimă


Cînd ne năşteam
cineva ne aştepta la ieşirea din tunel
ne aştepta cu lapte şi sare
ne vorbea printre dinţii lui de vată de zahăr
ne spunea luaţi voi frumos cîte trei miliarde de bătăi de inimă
ascundeţi-le în buzunarul de la piept
şi aveţi grijă ce faceţi cu ele
altele nu mai pupaţi

Apoi se întîmpla dar într-un alt timp pe altă spirală
că îmi visam inima bătînd din mîini şi din picioare
îmi priveam cu groază bătăile inimii cum goneau de nebune
pe o cîmpie însorită pe o cîmpie însîngerată
mă duceam la ea şi o rugam să bată mai rar
mă aşezam în genunchi în faţa inimii mele
îi spuneam bate şi tu mai rar
unde te grăbeşti aşa
n-aş vrea să se termine prea curînd
las-o şi tu mai moale cu bătaia asta
nu vezi în ce situaţie mă pui
n-aş vrea să se termine prea curînd
abia am găsit-o îi ziceam nu vezi
uită-te şi tu îi ziceam cum doarme la pieptul meu
bate şi tu mai rar

5 comments:

ora25 said...

la multe triliarde!

servicii claus said...

Superb poemul ! Tot asa mai departe , impartasestene si altele :)

Simona said...

ai un eu foarte frumos. ador poezia asta :)

Frunza din Palma said...

as schimba timpul
as pune perfect compus in loc de imperfect

Iulian Tănase said...

Nimeni nu poate schimba timpul, îmi pare rău că trebuie să îți dau vestea asta.