Thursday, May 31, 2012

Egophobia.eu

Mă rog, titlul e așa, ca să fie, ideea este însă alta: niște oameni tineri la cap și la corp m-au luat la întrebări (nu mi-a displăcut, a ieșit un interviu), au citit niște cărți de-ale mele (Iubitafizica, Cucamonga, Oase migratoare) și au scris despre ele, la această compoziție adăugîndu-se mai multe fotografii și două texte inedite de-ale mele (unul dintre ele fiind și în versiune englezească). A ieșit un purpuriu (sic!) de una și de alta, pe care îl puteți vedea aici, pe site-ul revistei egophobia. O reverență egophobienilor!

Monday, May 28, 2012

De ce nu trebuie să fim mîndri că Bute a luat o cruntă bătaie de la Froch


(imagine de pe gandul.info)

Boxul este unul dintre sporturile mele preferate. Deviația de sept din dotare m-ar recomanda ca fost boxer. Nu e cazul, mi-a plăcut cartea mai mult decît bătaia, din păcate, dar să n-o mai lungesc. Am așteptat cu mare nerăbdare meciul dintre Lucian Bute și Carl Froch. Cu Bute am ținut dintotdeauna, mai exact din 2007, cînd boxerul nostru i-a luat centura IBF la supermijlocie columbianului Alejandro Berrio. Pînă la meciul cu Bute, cînd a pierdut prin TKO în runda 11, Berrio mai pierduse de încă patru ori și de fiecare dată prin KO.

Am văzut meciul din aprilie 2010 al lui Carl Froch cu Mikkel Kessler, care a avut loc în Danemarca, în "nottinghamul" lui Kessler. Danezul a fost declarat cîștigător la puncte, însă impresia mea este că Froch a fost nedreptățit. Lupta a fost fantastică, într-un ritm nebun, cu serii de lovituri nimicitoare, destul de echilibrată. Froch și-a pierdut atunci centura WBC la supermijlocie, pe care a recîștigat-o însă destul de repede, în luna noiembrie a aceluiași an, în lupta cu Arthur Abraham (Kessler se accidentase și, pentru că n-a mai putut lupta, centura lui a devenit vacantă). Am văzut și alte lupte tari ale lui Froch, cu Jermain Taylor, Dirrell, Abraham, Glen Johnson și Ward. Am văzut și multe dintre luptele lui Bute de după Berrio. Distanța dintre adversarii lui Froch și cei ai lui Bute a fost mereu una imensă (au fost, totuși, și cîțiva adversari comuni, cum ar fi Miranda sau Magee).

Froch l-a contestat de cîteva ori pe Bute, i-a contestat calitatea de campion mondial, spunînd că Bute nu se bate cu nimeni, că ce adversari sînt mieii ăia care i se tot aduc în ring?! Românul a promis că îi va închide gura lui Froch, dar nu s-a ținut de promisiune. Ceea ce s-a întîmplat în noaptea de sîmbătă spre duminică la Nottingham a fost îngrozitor. Bute s-a făcut de tot rîsul și a fost de tot plînsul. N-a fost învins, ci a fost umilit. A avut o atitudine nedemnă pentru un campion. La primul adversar de calibru, Bute s-a transformat din boxer în sac de box. Prost încasator, Bute a fost foarte surprins că Froch se apucă să îl lovească. Păi, el era obișnuit cu alt fel de meciuri, cu alt fel de adversari. Prestația lui Bute a fost pur și simplu deplorabilă. Mă uitam și nu-mi venea să cred ce se întîmplă. Din runda a treia pînă la final a fost greu de privit. Am ținut, firește, cu Bute, am suferit pentru el, apoi mi-a fost milă, după care m-am simțit absolut jignit și revoltat. Nu e o problemă să pierzi, atîta vreme cît pierzi luptîndu-te. Or, de prin runda a doua, Bute a început să i se arunce lui Froch în brațe, lucru care iubitei lui Froch trebuie că nu i-a fost tocmai pe plac.

Mi-aș dori ca Bute să poată reveni după această umilință, dar asta ar însemna să îl învingă pe Froch într-un meci-revanșă. Personal, nu cred în această variantă. Bute este foarte bun doar cu ăia slabi și foarte slab cu ăia buni.

Tuesday, May 8, 2012

Patriciu distruge aproape tot ce atinge

Am aflat că Dilemateca va apărea pe hîrtie de ziar, într-un format nou, fiindcă revistele culturale nu mai trebuie să apară pe hîrtie glossy, gata, s-au distrat destul, după cum nici Patriciu nu trebuie să facă afaceri decît cu statul dacă vrea să aibă succes. Îmi pare rău că Dilema veche și Dilemateca au încăput în curtea lui Dinu Patriciu, meritau o soartă mai bună (macro, nu mic.ro).