Sunday, October 20, 2013

Draga mea,

Dacă îți scriu aceste rînduri, nu înseamnă decît că mi s-a făcut dor să scriu, nu să ÎȚI scriu, ci să scriu, deși, vezi bine, ție îți scriu, și te rog să încerci să mă înțelegi și să mă ierți că îți scriu doar pentru că mi-e dor să scriu, pur și simplu mi s-a făcut dor de scris, mi s-a făcut dor de insectele astea contorsionate cărora unii le spun litere, mi-e dor de A-ul din animalul care încearcă, fără succes, să ne îmblînzească disperarea, și de B-ul din burta peștelui care ne înghite fără o vorbă, și de C-ul din cer și din cerc, de D-ul din demonii care, noaptea, ne țin de vorbă, de E-ul dintr-o oaie rătăcită pe cîmpia lichidă care ne apare, din cînd în cînd, în vis, iată încă un E, cel din marginea cîmpiei, mi-e dor de F-ul din fisticul pe care îl spărgeam între măsele, și de G-ul din gura iubitei, și de H-ul spre care se îndreaptă pionul care se visează regină, și de I-ul din ia înflorată pe care o purta femeia aceea, care, într-o vară îndepărtată, mă îmbia la uitare cu un joint, mi-e dor de J-ul din acel joint, dar și de J-ul din jalea care mă cuprindea cînd înțelegeam că Oblomov doarme și visează doar pentru a-mi da mie de urmă, și de K-ul din kilogramele de piersici pe care le mîncam pe vremea cînd eram bolnav și sărac și locuiam într-o mansardă care mă împingea la sinucidere (nu a reușit, vezi bine, să mă îmi dea brînciul final), mi-e dor de L-ul lui Louis Armstrong și-al lui Louis Sclavis, și de M-ul din mansarda în care mi s-a spus de la obraz că sentimentele, dragul meu, bat creierul la fund la orice oră sau cam așa ceva, mi-e dor de N-ul din numele mamei mele, Natalia, și de O-ul din golul pe care, o vreme, l-am purtat pe sub cămașă ca pe un medalion, mi-e dor de P-ul dintre picioarele femeilor care m-au făcut bărbat, și de R-ul rîsului care mi s-a topit sub limbă, pe limbă, intrîndu-mi prin limbă în sînge, mi-e dor și de R-ul rochiei pe care am îmbrăcat-o într-un spital pe vremea cînd, bolnav de singurătate, simulam o boală atît de străină de mine, mi-e dor de S-ul singurătății care ani de zile m-a încălzit la sîn ca pe un șarpe pe care lumea îl confundă cu pălăria de fetru a lui Fedru, și de T-ul numelui meu de familie, pe crucea căruia zac răstignit de mai bine de patruzeci de ani, mi-e dor de U-ul din umbră și umbrelă, și de V-ul din vorbecăiala pe care am practicat-o sperînd că, într-o zi, ochii și limba mi se vor amesteca și vor da naștere unui organ care vede mai mult decît spune, mi-e dor de X-ul xilofonului lui Gary Burton și al cromozomului X, mi-e dor de Y-ul cromozomului Y, rătăcit pe puntea yachtului biblic al lui Noe, mi-e dor de Z și de toate zilele îngrămădite în trecutul meu atît de prezent, sper că ești bine.
IT