Thursday, December 5, 2013

Un poem după un scenariu de Salinger

În „Seymour: o prezentare“, Salinger descrie, prin gura lui Buddy, personajul-narator al prezentării, două poeme (din cele 184) ale lui Seymour, penultimul și ultimul. Cele două descrieri sună așa:

„Penultimul poem înfățișează o tînără soție și mamă care are ceea ce se definește în vechiul meu manual de căsătorie drept o legătură extraconjugală. Seymour nu o descrie pe tînără, dar aceasta apare în poem chiar în clipa cînd cornetul acela al lui scoate niște note extraordinare, așa încît o văd ca pe o femeie extrem de frumoasă, de o inteligență moderată, de o nefericire nemoderată și care nu e exclus să locuiască în vecinătatea Muzeului Metropolitan. Într-o seară, femeia vine acasă foarte tîrziu de la o întîlnire – în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mînjită cu ruj – și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat pur și simplu acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decît un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara.“

„Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tînăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește luna plină. O pisică albă, plictisită, aparținînd, clar, gospodăriei și, aproape sigur, un fost pion important al casei, vine lîngă el, se rostogolește pe spate, și omul o lasă să-i muște mîna stîngă în timp ce el contemplă luna.“
(Polirom, 2002, traducere de Antoaneta Ralian)

Buddy, fratele cu doi ani mai mic al lui Seymour (care s-a sinucis la vîrsta de 31 de ani), nu divulgă nici un vers din cele două poeme, dar nici din restul de pînă la 184, căci drepturile de autor sînt deținute de văduva lui Seymour, un artificiu inteligent găsit de Salinger pentru a păstra tăcerea asupra unei absențe.

Aceste două poeme absente m-au intrigat, m-au obsedat, așa că am scris unul dintre ele, doar pe primul, deocamdată:
 
Penultimul poem al lui Seymour

Pe drumul de întoarcere spre casă
chipul ei o piatră funerară albă strălucește în lumina electrică a felinarelor
gura neglijent rujată e o rană deschisă
o șuviță desprinsă din părul strîns la spate în mare grabă
îi traversează fața pendulînd de pe un obraz pe celălalt

Pe drumul de întoarcere spre casă
femeia își lasă-n urmă tăcerea vinovată
ca un fum

Extazul e un păianjen ce locuiește în coada ochiului stîng al femeii
tristețea e un păianjen ce locuiește în coada ochiului ei drept
cînd țese unul doarme celălalt și invers

Păianjenul extatic tocmai ce și-a țesut bucata sa de pînză
și s-a așezat cuminte la colțul lui în pliul unui rid
ochiul stîng i-acoperit de mătasea tulbure-a extazului
acum e rîndul păianjenului tristeții să-și țeasă pînza peste ochiul drept
și cine și-ar fi putut imagina că păienjenișul
care ca un amurg de vară i s-a lăsat femeii peste ochi
poate fi prins într-o formulă ce ține de chimia nupreaclară
fibroină alfa-alanină acid glutamic albumină sericină
extazul și tristețea iată avînd același sînge și aceeași mamă

Femeia deschide cu nesfîrșită grijă ușa casei
și intră în mormînt
păianjenii ochilor dorm cu gurile deschise fiecare culcat în cuta lui
copilul femeii doarme pe fundul unui ou cu pereți de cărămidă
visează o femeie mușcată de gură de un cîine
gura femeii e o rană deschisă cîinele latră copilul suspină
femeia mamă îi este celui ce-o visează
cîinele suspină copilul latră abia șoptit

Bărbatul adormit pe canapea
își mîngîie în somn bolta încrețit-a frunții
visează un cîine mușcat de gură de-o femeie
gura cîinelui e o rană deschisă din care femeia bea și bea
bărbatul tată îi este copilului din ou și soț femeii care-acum
despică întunericul casei cu nesfîrșită grijă
îndreptîndu-se spre dormitorul odinioară viu acum pustiu

Femeia intră-n dormitorul luminat discret de-o veche lampă care stă de veghe
privirea împăienjenită de tristețe și extaz îi cade pe
balonul sferic verde așezat pe pat de-o mînă criminală sau poate inocentă
femeia ia balonul în mîini îl strînge cu furie la piept îi simte zbaterea și pulsul
respirația copilului e-nchisă în acel balon
copilul a umflat balonul cu aer din plămînii lui
femeia se întinde-n pat cu respirația copilului în brațe
adoarme și viseaz-un cîine cu botu-nsîngerat ieșind din coaja unui ou