Tuesday, October 28, 2014

Fir-ați ai dracu' cu mîndria voastră de a fi români!


A fi român e un simplu accident biografic, dar există, desigur, și români care sînt rodul unor accidente genetice. Cu accidentele nu te mîndrești, pentru că accidentul – ca „eveniment fortuit și imprevizibil“ sau ca „însușire trecătoare, neesențială a unui lucru“, cum ne dădăcește DEX-ul – exclude meritul și exclude sentimentul de mîndrie. Nu se face să fii mîndru că ai cîștigat la loterie, dar, în schimb, te poți bucura, măcar pînă cînd suma aia mare de bani îți ia, definitiv, mințile, deși nu e obligatoriu. Nu se face să fii mîndru că ai intrat cu mașina în – să zicem – mașina lui Ștefan Bănică Junior și, astfel, ai avut șansa de a fi înjurat pe viu de o vedetă de o asemenea magnitudine. Nu se face să fii mîndru că ai ochi albaștri și picioare lungi decît dacă te-ai născut cu ochi căprui și picioare scurte, dar, prin muncă și seriozitate, ai reușit, iată, să transformi căpruiul în albastru, scurtimea în lungime și apa în vin.

Unui thailandez, de exemplu, i-aș înțelege sentimentul de mîndrie – mîndria de a fi român. Un thailandez ar avea tot dreptul să se simtă mîndru că este român pentru simplul motiv că nu s-a născut român, ci thailandez, și, ca să devină român, a trebuit să pună osul la treabă.

Atîta vreme cît nu se transformă în trufie (trufia fiind o formă extremă a mîndriei), mîndria este legitimă numai ca sentiment de demnitate și de încredere în calitățile proprii. Poți fi mîndru numai de ceea ce ai făcut tu. N-ai de ce să fii mîndru pentru că Simona Halep este pe locul trei în lume, n-ai de ce să te simți mîndru că ești român doar pentru că un mare sportiv, care a ajuns mare prin muncă, este, și el, român, la fel ca tine. Această mîndrie este, desigur, o formă de parazitism. Cînd Ponta se simte mîndru că este român pentru că Simona Halep și-a trecut în cont o mare victorie, organismul numit Ponta nu face decît să paraziteze organismul numit Halep. Un mare sportiv nu trebuie să ajungă un mediu de viață pentru un parazit politic.

Mutatis mutandis, dacă Brâncuși a schimbat fața și suprafațele sculpturii, asta s-a întîmplat nu pentru că era român, ci pentru că, avînd talent și geniu, a muncit. Și nu doar fiindcă a muncit, ci și pentru că a părăsit la timp România. Și lista celor care au realizat ceva semnificativ în viață părăsind la timp țara în care s-au născut este lungă și este binecunoscută. Dorința acestora de a face ceva în viață a fost, pesemne, mult mai puternică decît mîndria de a se fi născut români.

Mîndria de a fi român este o formă facilă de mîndrie. Este suficient să fii român pentru a nu mai fi nevoit să faci nimic altceva. Nimeni nu muncește încontinuu, 24 de ore pe zi, în schimb, e plină țara de indivizi care sînt români clipă de clipă, 24 de ore din 24, ceea ce trebuie să fie de-a dreptul obositor. Poate că ar fi cazul să luăm, naibii, măcar din cînd în cînd, cîte o pauză de la a fi români, ca să mai putem fi și oameni. Oameni și-atît.

No comments: