Lumina care îți colorează viața

Înainte de a da un răspuns, am zis să mă consult mai întîi cu copiii. Am întrebat-o pe Adora dacă vrem așa ceva. A zis: „Daaaa!“. Sacha n-a zis nimic, el e mai pe teoria tăcerii, așa.Propunerea era să primesc un videoproiector Epson, să mă joc puțin cu el și să scriu cum mi se pare. „Mersi că mi-ai dat de lucru!“, i-am spus Adorei. A mustăcit.

Faza e că, pînă la vîrsta asta, am putut trăi bine-mersi și fără videoproiector. La nici una dintre investigațiile medicale pe care le-am făcut în ultimii ani nu mi-a ieșit vreo lipsă acută sau cronică de videoproiector în organism. „Domnule Tănase, stați destul de bine cu sănătatea, însă am observat la examenul ecografic că stați foarte prost cu videoproiecțiile. Vă recomand Epson, luați cîte unul pe zi, înainte de culcare!“. N-a fost cazul.

Adora a fost inspirată. Eu rareori mă entuziasmez de vreun obiect sau altul. Relația mea cu tehnologia nu este deloc una strînsă. Însă videoproiectorul ăsta, Epson EF-12, este o mică bijuterie. Negru, compact, elegant, arată ca o cutie magică. L-am conectat la laptop prin cablu HDMI. Primul film pe care l-am văzut proiectat pe un panou alb din forex, ascuns în studio în spatele draperiilor, a fost „Papillon“, cu Charlie Hunnam și Rami Malek (foarte bun!). Apoi am văzut finala de la Australian Open dintre Djokovic și Medvedev. În condițiile în care n-am mai mers de multă vreme la cinematograf, e foarte mișto să simți că a venit cinematograful la tine acasă. Și e mișto și să simți că tehnologia pur și simplu îți poate colora puțin viața.

Surpriza a fost cînd am descoperit că jucăria asta are Wi-Fi, Bluetooth și AndroidTV (cu Youtube, Kids, Plex, Spotify și multe alte aplicații), adică, practic, nici n-ai nevoie să-l conectezi la ceva ca să poți asculta muzică și vedea filme, iar sistemul audio Yamaha, căci are și așa ceva, sună cristal. În schimb, nu deține lampă (încercați, eventual, la un magazin de lămpi!), și asta pentru că are o sursă de lumină laser cu durata de viață foarte lungă.

Iar cînd o să am chef să stau lungit pe spate, în pat sau chiar direct pe podea, o să-mi proiectez un film pe tavan. Abia cu videoproiectorul ăsta, începe să aibă sens pentru mine expresia „a sta cu ochii pe pereți“.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *